Profesia de educatoare şi învăţătoare, pe cale de dispariţie

 În scopul racordării întregului sistem educaţional la cel european, art. 247 din Legea Educaţiei scoate din nomenclator profesia de educatoare şi învăţător/învăţătoare. Prin urmare, în întreg sistemul urmează ca învăţăceii să fie şcoliţi numai de profesori cu studii superioare şi diplomă de licenţă. Cum Legea a fost aprobată pe vremea lui Daniel Funeriu, avea obligaţia să găsească şi soluţiile de aplicare. Fără un studiu de impact, fostul ministru a socotit că "transformarea" educatoarelor şi învăţătoarelor în profesoare poate fi realizată printr-o soluţie, puţin spus, aberantă. Este vorba despre echivalarea studiilor liceale pedagogice cu cele universitare. Astfel, pe baza unui simplu dosar, în jur de 22.000 de cadre didactice ar fi primit gratuit un cadou nemeritat şi neaşteptat. Acela de a deveni profesori cu acte în regulă şi salarizate conform noii funcţii didactice. Dacă Guvernul nu s-ar fi schimbat, în sistem prostia ar fi prins rădăcini şi nu ar fi apărut conflicte. Revenită la minister, doamna Ecaterina Andronescu, printr-o OUG, anulează soluţia lui Funeriu. Pînă la un punct, decizia şi modul în care a demontat argumentele lui Funeriu merită luate în seamă. Formarea continuă, vechimea şi experienţa sunt utile şi necesare numai în perfecţionarea profesională individuală. Peste tot în lume, dobândirea unui statut profesional, de nivel superior, necesită studii de specialitate legitimate în instituţii de profil. Din ecuaţia conflictului nu putem omite vina doamnei Andronescu. Ca membru în Comisia de învăţămînt din Senat avea obligaţia să-l atenţioneze pe Funeriu, că în Lege există riscul de a se strecura o mare anomalie. Apoi, Ordonanţa putea fi emisă imediat după ce a preluat ministerul, nu la sfîrşitul mandatului. Conform obiceiului înainte de alegeri nimeni nu-şi permite să creeze conflicte imprevizibile. În miezul subiectului era de aşteptat ca educatoarele şi învăţătoarele să conteste inclusiv soluţia doamnei Andronescu. La o vârstă înaintată sau în pragul pensionării nu sunt dispuse să-şi continue studiile universitare deoarece facultăţile costă bani şi sînt structurate pe profile.  Conştientizează că o diplomă de licenţă în carieră nu le-ar fi de folos. Învăţătoarele care au anticipat mersul vremii, cu mici eforturi, au absolvit facultăţi particulare. La ora actuală, şcolile sînt pline de "specialiste" în psihologie şi pedagogie şcolară. Altele s-au "specializat" în domenii care nu au nici o legătură cu şcoala. Deşi majoritatea prestează activităţi specifice fişei postului au pretenţia să fie plătite ca profesoare. Cu mânie sindicală, liderii nu au ezitat să le sară în ajutor. Au uitat că o diplomă dobândită într-o instituţie serioasă nu poate fi echivalată cu una oferită prin corespondenţă de facultăţi care valorează două surcele. Din întreaga poveste, copiii din grădiniţă şi ciclul primar  nu au de câştigat. Nu sunt interesaţi dacă educatoarea sau învăţătoarea lor va deveni profesoară. Câtă vreme ele au calificarea necesară, părinţii nu trebuie să-şi facă griji. Important este să-şi facă meseria. În învăţămîntul european, de unde importăm modele false, structura ciclurilor este compatibilă cu mecanismul formării cadrelor didactice. În lipsa unor astfel de strategii, măsura va rămâne una de cosmetizare coborâtă inclusiv la nivelul grădiniţei şi ciclului primar. Se pare că mai marii şcolii nu au învăţat nimic din eşecurile formelor fără fond aplicate pînă acum în gimnaziu şi liceu...

                                                                            PROF. VASILE ILUŢ