În scopul
racordării întregului sistem educaţional la cel european, art. 247 din Legea
Educaţiei scoate din nomenclator profesia de educatoare şi
învăţător/învăţătoare. Prin urmare, în întreg sistemul urmează ca învăţăceii să
fie şcoliţi numai de profesori cu studii superioare şi diplomă de licenţă. Cum
Legea a fost aprobată pe vremea lui Daniel Funeriu, avea obligaţia să găsească
şi soluţiile de aplicare. Fără un studiu de impact, fostul ministru a socotit
că "transformarea" educatoarelor şi învăţătoarelor în profesoare
poate fi realizată printr-o soluţie, puţin spus, aberantă. Este vorba despre
echivalarea studiilor liceale pedagogice cu cele universitare. Astfel, pe baza
unui simplu dosar, în jur de 22.000 de cadre didactice ar fi primit gratuit un
cadou nemeritat şi neaşteptat. Acela de a deveni profesori cu acte în regulă şi
salarizate conform noii funcţii didactice. Dacă Guvernul nu s-ar fi schimbat,
în sistem prostia ar fi prins rădăcini şi nu ar fi apărut conflicte. Revenită
la minister, doamna Ecaterina Andronescu, printr-o OUG, anulează soluţia lui
Funeriu. Pînă la un punct, decizia şi modul în care a demontat argumentele lui
Funeriu merită luate în seamă. Formarea continuă, vechimea şi experienţa sunt
utile şi necesare numai în perfecţionarea profesională individuală. Peste tot
în lume, dobândirea unui statut profesional, de nivel superior, necesită studii
de specialitate legitimate în instituţii de profil. Din ecuaţia conflictului nu
putem omite vina doamnei Andronescu. Ca membru în Comisia de învăţămînt din
Senat avea obligaţia să-l atenţioneze pe Funeriu, că în Lege există riscul de a
se strecura o mare anomalie. Apoi, Ordonanţa putea fi emisă imediat după ce a
preluat ministerul, nu la sfîrşitul mandatului. Conform obiceiului înainte de
alegeri nimeni nu-şi permite să creeze conflicte imprevizibile. În miezul
subiectului era de aşteptat ca educatoarele şi învăţătoarele să conteste
inclusiv soluţia doamnei Andronescu. La o vârstă înaintată sau în pragul
pensionării nu sunt dispuse să-şi continue studiile universitare deoarece
facultăţile costă bani şi sînt structurate pe profile. Conştientizează că o diplomă de licenţă în
carieră nu le-ar fi de folos. Învăţătoarele care au anticipat mersul vremii, cu
mici eforturi, au absolvit facultăţi particulare. La ora actuală, şcolile sînt
pline de "specialiste" în psihologie şi pedagogie şcolară. Altele
s-au "specializat" în domenii care nu au nici o legătură cu şcoala.
Deşi majoritatea prestează activităţi specifice fişei postului au pretenţia să
fie plătite ca profesoare. Cu mânie sindicală, liderii nu au ezitat să le sară
în ajutor. Au uitat că o diplomă dobândită într-o instituţie serioasă nu poate
fi echivalată cu una oferită prin corespondenţă de facultăţi care valorează
două surcele. Din întreaga poveste, copiii din grădiniţă şi ciclul primar nu au de câştigat. Nu sunt interesaţi dacă
educatoarea sau învăţătoarea lor va deveni profesoară. Câtă vreme ele au
calificarea necesară, părinţii nu trebuie să-şi facă griji. Important este
să-şi facă meseria. În învăţămîntul european, de unde importăm modele false,
structura ciclurilor este compatibilă cu mecanismul formării cadrelor
didactice. În lipsa unor astfel de strategii, măsura va rămâne una de
cosmetizare coborâtă inclusiv la nivelul grădiniţei şi ciclului primar. Se pare
că mai marii şcolii nu au învăţat nimic din eşecurile formelor fără fond
aplicate pînă acum în gimnaziu şi liceu...
PROF.
VASILE ILUŢ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu