A apărut "de sub teasc", la Editura Eurotip, un
album de mare frumuseţe, complex şi bine alcătuit, botezat simbolic
"Redescoperind Maramureşul", purtând semnătura unui reporter de vocaţie,
iscusit fotograf, îndrăgostit de comorile şi cărările Maramureşului - Alec
Portase.
În laconicul cuvânt, ce precede albumul, suntem avertizaţi
că Maramureşul, cu avuţia lui inestimabilă, cuprinsă în porţi, case, acareturi
ale gospodăriilor, cu însemne şi înscrisuri vechi, este şi posesorul unei
naturi încântătoare, cu peisaje de o frumuseţe de mare poezie şi visare, care
trebuie mereu redescoperit, el fiind o oază de bogăţii spirituale şi naturale.
Este convingerea de la care pleacă autorul în alcătuirea albumului. Reporterul
străbate Maramureşul, la pas, pentru a cunoaşte toate frumuseţile ascunse pe
vârfuri de munţi, cu o floră spectaculoasă, cu stâlpi geologici de mare
frumuseţe, cu lacuri pline de pitoresc şi farmec. Reporterul este un drumeţ temerar
şi pătimaş, care nu ezită să coboare şi să exploreze peşteri sau galerii de
mină, grote, în căutarea comorilor şi frumuseţilor ascunse în adâncuri. Să
amintim că autorul acestui album este membru al Clubului "Montana",
cu care a efectuat explorări şi în adâncuri. Frumuseţile şi valorile
etno-culturale şi etno-artistice constituie miezul albumului, autorul punând
accent pe prezenţa omului din popor, surprins în preocupările sale cotidiene
sau oficiind tradiţii şi obiceiuri legate de ocupaţiile sale milenare:
agricultura, păstoritul, lucrul la pădure, convingându-ne de importanţa lor în
economia sedentară ţărănească, dar şi strâns legate de viaţa spirituală, aşa
cum ne-o dovedesc imaginile înfăţişând "mulsul măsurii" la stână sau
cele legate de prelucrarea fibrelor textile, având o dimensiune materială şi
alta de spirit. Ne conving pe această linie şi imaginile ilustrând portul
popular tradiţional, cu atâta încărcătură de eleganţă şi trudă artistică. Ne
încântă imaginile care ilustrează monumente de arhitectură şi artă populară,
precum bisericile de lemn de la Ieud, Rogoz sau Şurdeşti. Ne surprinde Troiţa
din Berbeşti, cu lucrătura ei artistică genială, rămasă peste veacuri să ne
vorbească despre talentul investit în sculptură al strămoşilor. Se mai adaugă
şi alte însemne de vechime şi civilizaţie, precum crucile celtice de la Ariniş
sau sarcofagele de tip roman, de la mormintele de la Şurdeşti, apoi casele
vechi, veritabile documente etnografice.
prof. Pamfil BILŢIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu