Redescoperirea Maramureşului

A apărut "de sub teasc", la Editura Eurotip, un album de mare frumuseţe, complex şi bine alcătuit, botezat simbolic "Redescoperind Maramureşul", purtând semnătura unui reporter de vocaţie, iscusit fotograf, îndrăgostit de comorile şi cărările Maramureşului - Alec Portase.

În laconicul cuvânt, ce precede albumul, suntem avertizaţi că Maramureşul, cu avuţia lui inestimabilă, cuprinsă în porţi, case, acareturi ale gospodăriilor, cu însemne şi înscrisuri vechi, este şi posesorul unei naturi încântătoare, cu peisaje de o frumuseţe de mare poezie şi visare, care trebuie mereu redescoperit, el fiind o oază de bogăţii spirituale şi naturale. Este convingerea de la care pleacă autorul în alcătuirea albumului. Reporterul străbate Maramureşul, la pas, pentru a cunoaşte toate frumuseţile ascunse pe vârfuri de munţi, cu o floră spectaculoasă, cu stâlpi geologici de mare frumuseţe, cu lacuri pline de pitoresc şi farmec. Reporterul este un drumeţ temerar şi pătimaş, care nu ezită să coboare şi să exploreze peşteri sau galerii de mină, grote, în căutarea comorilor şi frumuseţilor ascunse în adâncuri. Să amintim că autorul acestui album este membru al Clubului "Montana", cu care a efectuat explorări şi în adâncuri. Frumuseţile şi valorile etno-culturale şi etno-artistice constituie miezul albumului, autorul punând accent pe prezenţa omului din popor, surprins în preocupările sale cotidiene sau oficiind tradiţii şi obiceiuri legate de ocupaţiile sale milenare: agricultura, păstoritul, lucrul la pădure, convingându-ne de importanţa lor în economia sedentară ţărănească, dar şi strâns legate de viaţa spirituală, aşa cum ne-o dovedesc imaginile înfăţişând "mulsul măsurii" la stână sau cele legate de prelucrarea fibrelor textile, având o dimensiune materială şi alta de spirit. Ne conving pe această linie şi imaginile ilustrând portul popular tradiţional, cu atâta încărcătură de eleganţă şi trudă artistică. Ne încântă imaginile care ilustrează monumente de arhitectură şi artă populară, precum bisericile de lemn de la Ieud, Rogoz sau Şurdeşti. Ne surprinde Troiţa din Berbeşti, cu lucrătura ei artistică genială, rămasă peste veacuri să ne vorbească despre talentul investit în sculptură al strămoşilor. Se mai adaugă şi alte însemne de vechime şi civilizaţie, precum crucile celtice de la Ariniş sau sarcofagele de tip roman, de la mormintele de la Şurdeşti, apoi casele vechi, veritabile documente etnografice.

                                                                           prof. Pamfil BILŢIU