Învăţătorul Alexandru Cosmuţa, un martir al regimului comunist din România

 În 18 februarie 1952, când zăpada era de un metru şi jumătate, pe o amărâtă uliţă din Glodul Someşului ce ducea către Frâncenii de Piatră, la numărul 89, pe la ora două din noapte a apărut un Rover Land al Securităţii şi nişte necunoscuţi l-au ridicat pe tatăl meu. Eram în pat cu mama mea care mă mângâia, au bătut la uşă cu putere strigând: „Deschide!”. Mama a sărit în straie de noapte, iar un securist i-a spus „Aprinde lumina!”. Au aprins ei un chibrit până s-a făcut lumină în casa noastră şi atunci am văzut pe miliţianul din Ileanda însoţit de nişte civili în haine de piele şi cu căciuli pe cap.

        "Tovarăşul" învăţător-director Alexandru Cosmuţa a fost ridicat brutal din pat ( i s-a dat voie să-şi pună mâncare pentru trei zile ) şi l-au dus la Dej, în beciurile insalubre şi reci deasupra Someşului, unde a fost bătut alăturea cu moartea pentru că s-a opus colectivizării şi instalării comunismului în România.

      A urmat calvarul pentru Cosmuţa Alexandru, care avea 7 hectare de pământ  ( din partea mamei,  fostă Mureşan ) dar şi celor dragi lui. Oameni nevinovaţi,  aflaţi în aceeaşi situaţie ca tatăl meu pentru ideile lor, din „plugul inteligenţei” a făcut "muşchi" şi a rezistat la Canalul Dunăre – Marea Neagră, apoi în alte lagăre de concentrare la Olteniţa, Bragadiru, Spanţov. Toate facultăţile şi le-a petrecut după Preparandia din Gherla. 
Iar acum, în mai 2013 ne speriem de 3 ani de puşcărie pentru „Jiji” Becali!!!

         Mărturiseşte printre lacrimi, cum de oboseală s-a aşezat şi a adormit după o baracă iar  un ceacâr i-a strigat numele în susul unei bărăci: „Unde-i Cosmiţa să-i rup oasele?!” Tatăl meu s-a speriat şi a fugit în plutonul de lucru pentru că nu era voie să fie bătuţi în grup.
 Şi astăzi când se fură bogăţia ţării nu avem voie să fim condamnaţi şi li se ridică osanale hoţilor pentru infracţiunile săvârşite de către o televiziune mai tembelă ca alta.

         Şi tot astăzi, copiii frumoşi, inteligenţi nu pot să se realizeze în această ţară carpato-danubiană-pontică de aceşti „magnaţi” care nu iubesc România. Iubesc  doar bogăţiile ei, pe care le fura inteligent pentru neamul lor de corupţi, analfabeţi, tupeişti şi urmaşi.  
Ce ţară este aceasta, mă întreb şi eu ca fiu al unui martir?!

                                                                 prof. Cornel Gheorghe COSMUŢA