În Ţara Codrului mai există izvoare
fermecate, izvoare cu apă vie, de la care, o mână de oameni, ne adăpăm cu balsam pentru
sufletele noastre. Aş dori să le descopere mult mai mulţi codreni.
Despre revista „Izvoare Codrene”, cea tipărită,
am aflat în urmă cu doi-trei ani. Apoi
am descoperit revista electronică şi mai pe urmă pe autorul lor, profesorul şi
jurnalistul Gelu Dragoş. O viaţă întreagă am scormonit prin milenarul trecut al
acestui ţinut. Am căutat să intru în casa şi în sufletul codreanului de
odinioară. Să le cunosc. Am adunat mii şi mii de informaţii despre aceşti
oameni fabuloşi, dar nu găsisem locul în care să mă pot exprima. Am bătut cu
sfială la uşa acestei reviste şi mi s-a deschis imediat. Gelu parcă m-a luat de
mână şi m-a tras înăuntru. Am găsit o „gazdă” primitoare, o” casă” elegantă, o
casă de ţinută, o casă plină de prieteni. Sper să o „locuiesc”multă vreme de
acum încolo. Mi-am depănat apoi poveştile adunate de
la codrenii mei dragi. Prin intermediul revistei le pot citi toţi oamenii
mapamondului. Tocmai asta îmi dorisem şi voi rămâne mereu recunoscător. M-am
exprimat eu, s-au exprimat prin mine oamenii locului.
Pe 11 mai 2013, cu ocazia Hramului
Bisericii Ortodoxe Române din Oarţa de Sus, am organizat zilele muzeului
satului, prilej cu care am lansat cartea „Poveşti din Ţara Codrului”. Gelu
Dragoş a fost alături de mine şi ţin să-i mulţumesc şi pe această cale.
VIVAT !
Prof. Traian Rus, Oarţa de Sus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu