sâmbătă, 31 octombrie 2015
A N I V E R S A R E - Gavril BABICIU
Dragi prieteni,
În seara zilei de
30 octombrie 1947 am zărit LUMINA. Era difuzată de o lampă cu petrol atârnată
de meşter-grinda unei cămăruţe, dintr-o căsuţă din Şişeştii Maramureşului. Când
m-am trezit azi, 30 octombrie 2015, înainte de a aprinde becul cu lumina
electrică, primul gând l-am îndreptat către părinţii mei care m-au adus pe
acest tărâm, mulţumindu-le cu evlavie. Mare credinţă, Mare curaj au avut atunci
ţăranii români din Nord-Vestul Ţării recent Reîntregite. Mama, Anastasia avea
45 de ani. Tata, Dumitru, 49 ani. Era foamete mare. Mureau adulţi dar în
special copiii. Părinţii aveau de hrănit: un bătrân (rămas al nimănui) şi 7
(şapte)copii, fraţii mei mai mari. Am rezistat ca mulţi alti semeni ai mei.
Drumul vieţii mi l-am croit prin muncă având încredere şi răbdare. Acum
mă simt „tânăr şi ferice”; „cuget, deci exist”.
Aproape zilnic vă privesc şi urmăresc cu atenţie orice
schimbare în „profilul” vostru. Mă
simt onorat că vă sunt contemporan. Consider că facem parte dintr-o familie
lărgită. Mesajele voastre de felicitare le-am primit cu multă bucurie.
Vă mulţumesc tuturor!
Nota noastră. La mulţi, mulţi ani !!! Gavril BABICIU
Semnificaţii istorice pentru ziua de 1 noiembrie
1989 - Este ucisă cântăreaţa de muzică uşoară
Mihaela Runceanu (n. 4 mai 1955).
1509 - A avut loc
prima expunere a frescelor lui Michelangelo Buonarotti care decorează bolta
Capelei Sixtine.
1599 - A avut loc
intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia. Întreg teritoriul Transilvaniei a
trecut sub autoritatea sa, înfăptuindu-se, astfel, prima unire politică a două
provincii româneşti - Moldova şi Ardealul.
1770 - S-a născut
Constantin Diaconovici-Loga, cărturar de orientare latinistă (m. 12 noiembrie
1850).
1812 - S-a născut fotograful şi pictorul Carol Popp de
Szathmary (m. 3 iulie 1887)
1835 - A apărut, la Bucureşti , "Gazeta Teatrului Naţional",
condusă de Ion Heliade Rădulescu, prima revistă de specialitate care sprijină
teatrul şi literatura dramatică în limba română.
1894 - A încetat
din viaţă ţarul Alexandru al III-lea al Rusiei; fiul său, Nicolae al II-lea
Romanov devine noul Ţar al Rusiei.
1922 - A abdicat
Mehmet al VI-lea, ultimul sultan al Imperiului Otoman.
1928 - Au început
emisiunile radiodifuziunii române.
1982 - A încetat
din viaţă regizorul american King Vidor (n. 1894).
2005 - Astronomi
ai NASA au anunţat că au descoperit încă doi sateliţi ai planetei Pluto
2010 - A încetat
din viaţă fostul general Mihai Chiţac, care a îndeplinit funcţia de ministru de
Interne în perioada 1989-1990(n. 4
noiembrie 1928).
vineri, 30 octombrie 2015
Primarul Cătălin Cherecheş promite un stadion nou !
FCM Baia Mare felicitată la ședința Consiliului Local unde
am discutat și despre planurile de viitor în ceea ce privește dezvoltarea
infrastructurii fotbalistice ale Băii Mari.
Domnul Cătălin Cherecheş: “În cadrul ședinței Consiliului Local de vineri, 30
octombrie 2015, am invitat echipa de fotbal FCM Baia Mare pentru a-i felicita
pe sportivi pentru modul în care au reprezentat orașul nostru în partida cu FC
Steaua bucureşti din optimile Cupei României. Acești sportivi au ajuns să ofere
foartă multă emoție și bucurie publicului băimărean și maramureșean nu doar
prin prestație ci prin prestația lor din fiecare zi a competiției în care sunt
înscriși. Ne arată că sunt oameni serioși, tineri foarte dedicați și sunt
oameni care merită tot sprijinul nostru și al comunității băimărene. Acum trei
ani s-a înființat această echipă atunci când nu mai exista fotbal în orașul
nostru. Câțiva dintre jucători provin de atunci, majoritatea dintre cei care se
ocupă de pregătirea sportivilor au început atunci, împreună cu noi. Au fost doi
jurnaliști curajoși și romantici care au făcut posibil ca acest club să se
înființeze, Radu Țolaș și Cosmin Filip, împreună cu câțiva oameni din zona
fotbalului care chiar au dorit să reînvie fotbalul în Baia Mare. Și s-a început
din Divizia D. S-a promovat în C, acum în Liga secundă și astăzi această echipă
este pe locul I. Are șanse mari să readucă fotbalul băimărean pe prima scenă
fotbalistică. Joi seara au arătat faptul că pot să stea drepți în fața oricărei
echipe oricât de galonată și pot să arate că ei continuă istoria fotbalului
băimărean și maramureșean. Din perspectiva infrastructurii sportive pentru
fotbal știu foarte clar că este o chestiune greșită dacă investim în Stadionul
Municipal „Viorel Mateianu”. Ipotetic și bineînțeles gândindu-ne la ceea ce
vrem să se întâmple în vara anului viitor, respectiv la promovare dacă echipa
noastră ar fi în Liga Națională. Am avea două meciuri pe lună acasă, din care
cel puțin un meci ar urma să fie cu o echipă mai importantă și asta ar crea o
emulație mai mare, iar orașul ar fi blocat. Stadionul este într-o zonă relativ
centrală a orașului, este o conectivitate destul de scăzută și cred că trebuie
împreună cu specialiștii din domeniul urbanistic să găsim un alt loc în care să
facem o bază sportivă pentru fotbal, așa cum trebuie. E mai ieftin, mult mai
eficient și am reuși să asigurăm condiții mult mai bune dacă am realiza o bază
sportivă nouă, un stadion nou cu tot ceea ce înseamnă infrastructură pentru antrenament,
cu tot ce înseamnă dotări, decât să investim într-un stadion care nu poate să
fie decât cârpit.”
De acord cu
primarul Băii Mari! Aşteptam ca toate aceste vise de acum ale băimărenilor să se realizeze, iar
cum tânărul, inteligentul, energicul primar se pricepe în a materializa aceste
vise ale noastre aşteptăm cu încredere deplină şi vrem să ne revanşăm anul
viitor, la alegeri!
Este modul nostru sincer de-al susţine, stima şi iubi!
Semnificaţii istorice pentru ziua de 31 octombrie
În 1881, s-a născut Eugen Lovinescu, critic şi
istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii,
memorialist, dramaturg, romancier şi nuvelist român, cel mai de seamă critic
după Titu Maiorescu: "Istoria literaturii române contemporane",
"De peste prag", "Lulu", "Nuvele florentine",
"T. Maiorescu şi contemporanii lui" (d. 16 iulie 1943).
1857 - S-a născut Axel Munthe, medic, psihiatru şi scriitor
suedez. Este cunoscut mai ales ca autor al "Cărţii de la San Michele "
(1929), o povestire autobiografică romanţată a vieţii şi a activităţii sale (d.
1949).
1922 - Benito
Musolini devine şeful guvernului Italian.
1926 - A murit
iluzionistul Harry Houdini (n. 24 martie 1874)
1984 - A murit
premierul Indian Indira Gandhi; cel mai mare succes pe care l-a obţinut în
planul politicii externe l-a constituit alegerea ei, în 1983, ca preşedinte al
Mişcării Ţărilor Nealiniate. A fost asasinată de către fanatici adepţi ai
cultului sikh (n. 19 noiembrie1917)
1993 - A încetat
din viaţă regizorul italian Federico Fellini: "Casanova", "La Dolce Vita ",
"Ginger şi Fred" (n. 20 ianuarie 1920)
2008 - John Daly,
producătorul filmului "Terminator", recompensat cu premiul Oscar
pentru lungmetrajele "Plutonul" (1987) şi "Ultimul Împărat"
(1988), a decedat. Daly a produs numeroase lungmetraje de succes şi a
câştigat 13 premii Oscar, la categoria "cel mai bun film", din 21 de
nominalizări, precum şi numeroase premii Globul de Aur. (n. iulie 1937).
Badminton. Şcoala Gimnazială Mireşu Mare participă la Proiectul educaţional-sportiv „Pierre de Coubertin 2015”
„Pierre de Coubertin 2015” este un proiectul iniţiat de Ministerul Tineretului şi Sportului şi implementat de
Federaţia Română de Badminton.
Programul este adresat copiilor sub 10
ani, nelegitimaţi, care vor trece prin diferite etape de pregătire şi iniţiere în
sportul badminton, pentru ca la sfârşitul proiectului aceştia să acumuleze cunoştinţele si deprinderile
necesare practicării acestui sport la nivel competiţional. În aceeaşi măsură,
el reprezintă un mijloc foarte eficient de a forma o baza de selecţie cât mai
mare, pentru cluburile afiliate la F.R. Badminton.
Proiectul se va desfăşura în 3 etape
– selecţie, pregătire şi testare. 1. Selecţie (15
septembrie – 30 octombrie 2015) in Bucureşti, Iaşi, Braşov, Brăila, Tg. Mureş,
Baia Mare, Berceni-Prahova, Timişoara, Arad şi Bacău.
2. Pregătire (31
octombrie – 06 noiembrie 2015) în baza olimpică C.O.S.R. – Izvorani - pregătire
centralizată cu sportivii din toate centrele mai sus menţionate.
3. Testare/Concurs (07
– 08 noiembrie 2015), la sfârşitul cantonamentului de pregătire.
Indicaţiile tehnice specifice (metodologia
de lucru) a fost eliberată de FR Badminton şi este comună pentru toate centrele
din ţară.
Toate cheltuielile legate de transport,
cazare si masa vor fi suportate de FR Badminton.
Vor reprezenta judeţul Maramureş: MUREŞAN DARIA, TOTH-PAL NORA, LEŞ CĂTĂLIN şi POP PAUL. Fetele, care se
antrenează la clubul SUPERSPORT BAIA MARE, vor fi însoţite de antrenorul lor,
dl. HORIA RUSU, iar băieţii, care sunt elevi la ŞCOALA GIMNAZIALĂ MIREŞU MARE,
dar se antrenează în sala de sport din oraşul ULMENI, vor fi însoţiţi de antrenorul lor, dl. DOREL
MERCIU.
Apreciem iniţiativa M.T.S. şi a F.R.B. şi
dorim ca ea să devină o obişnuinţă. Aşteptăm, de asemenea, mai multe competiţii,
care să se desfăşoare sub coordonarea M.T.S. şi a F.R.B., la care accesul
copiilor să fie mult mai uşor, şi, mă refer explicit la aspectul financiar.
Antrenor, prof .
DOREL MERCIU
Conferinţa internaţională "Tradiţie şi inovaţie. Unitate şi diversitate în context european". Coordonator dr. Delia Anamaria Răchişan UTCN
joi, 29 octombrie 2015
Steaua a învins FCM Baia Mare la loviturile de departajare şi s-a calificat în sferturile Cupei României
Formaţia Steaua,
deţinătoarea trofeului, a învins greu, joi seară, 29 octombrie 2015, în deplasare, cu scorul de 5-2 în
urma loviturilor de departajare, echipa de eşalon secund FCM Baia Mare, şi s-a
calificat în sferturile de finală ale Cupei României.
La finalul
prelungirilor, scorul era 1-1, golurile fiind marcate de Păcurar '11 pentru FCM
Baia Mare şi Tade '27 (penalti) pentru Steaua.
La loviturile de
departajare, pentru Steaua au marcat Tade, Chipciu, Varela şi Carp.
Pentru FCM Baia
Mare a marcat Deac, iar Vasile Pop şi Străuţ au ratat.
În sferturile de
finală ale Cupei României s-au mai calificat echipele Astra Giurgiu, CSMS Iaşi,
ACS Poli Timişoara, ASA Târgu Mureş, CFR Cluj Napoca, Dinamo şi FC Viitorul
Constanta.
Cenaclul literar „Petre Dulfu” Satulung se întruneşte sâmbătă, 31 octombrie
Sâmbătă, 31
octombrie, ora 11,00 în sala de şedinţe a Primăriei Satulung, primar Bujorel
Mureşan, va avea loc o întâlnire de lucru al membrilor Cenaclului literar
„Petre Dulfu” din localitate, preşedinte Gelu Dragoş, vicepreşedinţi Ioan Voicu
şi Mihai Zmicală, secretar Ioan Ardusădan.
Invitat special
scriitorul şi omul de televiziune Ioan Romeo Roşiianu, directorul revistei de
cultură „eCreator”. Fiind că se vor discuta probleme importante ce ţin de bunul
mers al cenaclului sunt aşteptaţi toţi membrii şi simpatizanţii acestui cenaclu
sătesc. Doamne-ajută!
PREŞEDINTE
prof.
Gelu DRAGOŞ
Gabriel Oprea: manual de impostură în societatea românească. Cum a ajuns aghiotantul lui Miron Cozma la masa Puterii !!!
de Adrian Popescu
Biografia omului
momentului, Gabriel Oprea, lasă să se
întrevadă ce e mai urât în politica şi societatea românească. S-a născut într-o comună din Ilfov, dar
nimeni nu îşi ameinteşte de el. A făcut şcoala de ofiţeri la Sibiu , dar niciun coleg nu
l-a remarcat. A ajuns general cu patru stele, fără să fi făcut ceva memorabil
pentru Armată. A ajuns doctor în Drept (cu plagiat?), fără vreo contribuţie în
plan academic. Şi-a creat un partid plin de “refugiaţi” de pe la alte partide,
dar cu ţinta de 1 milion de membri. A ajuns până în poziţia de vicepremier,
fără să facă nimic concret pentru ţară. Aceasta este pe scurt biografia unui
om, care a ajuns să facă jocurile pe piaţa politică dâmboviţeană, cu un partid
care nu a avut niciodată curajul să meargă singur în alegeri.
Începuturile
O anchetă jurnalistică
a reporterilor de la România
liberă scotea la iveală faptul că Gabriel Oprea s-a născut pe 1 ianuarie 1961,
în comuna Fundulea – Ilfov, însă nici primarul şi nici localnicii nu îşi
aminteau mai nimic de viitorul general.
Misterul continuă
şi 20 de ani mai târziu, când Oprea se înscrie la Şcoala de Ofiţeri din Sibiu,
pe care o termină în 1983, însă la cea mai neinteresantă dintre arme –
Intendenţa (aprovizionare). Şi aici informaţiile despre el sunt la fel de vagi,
iar pentru colegii săi este un necunoscut.
Potrivit CV-ului
oficial, după absolvirea Şcolii de ofiţeri, Oprea se angajează direct la Ministerul Apărării
Naţionale, pe postul de economist (1983-1990), perioadă în care se înscrie la Facultatea de Drept din
Bucureşti (1985-1990), la cursuri fără frecvență (înainte de 90, pentru a face
Dreptul la FF
aveai nevoie de recomandări de cadre solide – n.r.), după care activează ca
ofiţer de justiţie militară.
Amnezie de 8 ani în CV. Aghiotantul lui Cozma?!
Prima
controversă: în CV-ul lui Oprea postat pe site-ul MAI nu se face nicio menţiune
pentru perioada 1993-2001.
Recent, Miron
Cozma dezvăluia faptul că în acea vreme Oprea era subalternul lui şi “îi căra
gemantanul”, după ce îl pusese vicepreşedinte la formaţia Jiul Petroşani,
echipă de fotbal finanţată generos de sindicatele din Valea Jiului. O
fotografie din 1996 confirmă prezenţa lui Oprea în preajma lui Cozma.
Tot acum, Gabriel
Oprea se implică şi în tranzacţii imobiliare cu terenuri în unul dintre cele
mai râvnite locuri din România – judeţul Ilfov. Din 1993, datează primele
achiziţii de terenuri făcute de Oprea, ajutându-l să strângă o avere frumoasă.
În prezent, el are 9 case şi 7 terenuri în Bucureşti, Pipera, Mangalia, Venus
şi Predeal, două maşini, bijuterii de 10.000 de euro, tablouri şi alte bunuri
de valoare de 50.000 euro. Numai din chirii, familia Oprea câştigă peste o
jumătate de milion de lei anual.
În presă au
circulat informaţii, că Oprea ar fi făcut afaceri printre alţii cu Dorin Cocoş
şi Elena Udrea.
Ascensiunea
Brusc, în anul 2001,
Gabriel Oprea apare cu gradul de general, după ce în anul anterior susţinuse
teza de doctorat la
Facultatea de Drept din Bucureşti, iar în 1997 a absolvit Colegiul
Naţional de Apărare. Nu este foarte clar cum a primit Oprea gradul de general
maior de Justiţie militară.
De acum, treptele
carierei sunt din ce în ce mai uşor de urcat. Citim din acelaşi CV: general
activ de justiţie militară (2001-2003), secretar de stat, director la Rezervele Statului
(2001-2002), prefect de Bucureşti (2002-2003), se înscrie apoi în PSD şi este
numit ministru delegat pentru administraţie publică în MAI (2003-2004), deputat
(2004-2008), ministru de Interne (2008-2009).
Se retrage din
PSD în 2009, iar în anul următor înfiinţează UNPR şi devine ministru al
Apărării (2009-2012) şi apoi vicepremier din 2012 până în prezent.
În paralel, în
2000 este decorat de Emil Constantinescu şi apoi de Ion Iliescu în 2002, pentru
ca în 2003 să primească a doua stea de general. A treia stea vine în 2008, în
urma unui decret al lui Băsescu, care apoi îi acordă şi a patra stea de
general.
De la înfiinţare,
UNPR se transformă într-un partid refugiu pentru tot felul de politicieni, cum
ar fi resturile de la PP-DD ,
sau cu probleme penale: Şerban Mihăilescu (Miky Şpagă), Monica Ridzi, primarul
din Baia Mare, Cătălin Cherecheş, senatorul Lucian Iliescu, deputatul Marin
Anton, senatorul Marius Isăilă, deputatul Titi Holban, Valerian Vreme (deputat,
fost ministru) etc.
Ascensiunea lui
Oprea se bazează şi pe relaţii de rudenie, el fiind nasul unui dintre copiii
lui Victor Ponta. Momentul de ”maxim” al carierei politice de până acum a lui
Gabriel Oprea a scurta perioadă în care a asigurat funcția de premier
interimar, în această vară, când Ponta se trata în Turcia. A fost perioada în
care s-a ”remarcat” prin promovarea pensiilor speciale și a altor privilegii
pentru militari și demnitari.
Plagiat de renume dâmboviţean
La fel de
prolifică este şi ascensiunea “didactică”. În anul 2000, Oprea obţine titlul de
doctor la Facultatea
de Drept în domeniul Procedurii Penale. În perioada 2000 – 2002, Oprea apare ca
director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare, unde de altfel este şi
profesor, precum şi vicepreşedinte al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare.
Din 2002, este
conducător de doctorat la
Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”, iar în anii 2003 –
2005, a
fost membru în Comisiile de Specialitate ale Consiliului Naţional de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare – Comisia de Ştiinţe
Militare, Ordine Publică şi Siguranţa Naţională.
Toată cariera de
“doctor” se năruie în 2015, când mass-media dezvăluie faptul că Oprea a plagiat
în lucrarea sa de doctorat (cu titlul Procedura plângerii prealabile) susţinută
în 2000 la Facultatea
de Drept a Universităţii Bucureşti.
Oprea va fi însă
“albit” de Consiliul Naţional de Etică din subordinea Ministerului Educaţiei,
care a concluzionat că nu e vorba de plagiat în lucrarea vicepremierului.
Acuzaţii de
plagiat sunt aduse şi în cazul unor doctorate coordonate de Oprea, printre care
cele semnate de Bogdan Licu (adjunctul procurorului general), primarul de la
sectorul 2, Neculai Onţanu, sau Loredana Radu (avocata lui Victor Ponta).
Culmea
plagiatului a fost atinsă când Oprea a coordonat lucrarea de doctorat susţinută
de fosta lui secretară Adela Loredana Popescu. Întâmplător sau nu, Adela
Popescu a primit şi ea două decoraţii de la Traian Băsescu , iar
Iohannis i-a acordat în 2015 cea mai înaltă distincţie în stat – “Steaua
Romaniei”.
Începutul sfârşitului
Moartea poliţistului Bogdan Gigină, căzut într-o groapă cu
motocicleta în timp ce se grăbea să facă loc maşinii în care se afla Gabriel
Oprea a produs o adevărată revoltă în rândul societăţii civile. Nu şi al televiziunilor, unde majoritatea a
încercat să banalizeze gravitatea evenimentului. Chiar şi marile sindicate ale
poliţiştilor îl susţin, unii lider închinându-i adevărate ode. Numai presiunea
publică pare să-l fi determinat în sfârşit pe Iohannis să-i ceară demisia. Sute
de oameni au ieșit în stradă indignați de prezența acestui individ în fruntea
guvernului și a ministerului de Interne. București, octombrie 2015 –
Oprea rezistă. Sursa ROMÂNIA CURATĂ
Obiect spaţial neidentificat va lovi, probabil, Terra pe 13 noiembrie 2015 !
Un obiect spaţial
neidentificat se va prăbuşi pe Pământ sau se va dezintegra în atmosfera
terestră în 13 noiembrie, la aproximativ 56 de kilometri sud de Sri Lanka.
Oamenii de ştiinţă nu ştiu deocamdată despre ce obiect este vorba.
Obiectul zburător
neidentificat de 2 metri lungime şi orbitând de multă vreme în jurul Terrei va
intra în contact cu atmosfera la data menţionată, iar cercetătorii nu ştiu originea
exactă a obiectului botezat WT1190F.
Articol preluat
de la: http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-astronomie/6856-obiect-spatial-neidentificat-va-lovi-probabil-terra-pe-13-neiembrie.html.
Cele mai frecvente 10 greşeli care se fac în scriere şi în vorbire
Profesorii de limba română trăiesc zile grele.
Aud pe stradă, la televizor, peste tot şi din ce în ce mai des o limbă română
chinuită. Din grabă, din neştiinţă, din obiceiul de a lua informaţiile şi
modelele mai mult de la televizor facem greşeli de care uneori ne dăm seama,
alteori nu. Profesorul Victor Iacobescu, profesor la Colegiul Naţional
„Radu Greceanu“ din Slatina, a realizat un top al celor mai frecvente greşeli,
primele 10 la care s-a gândit când i-am lansat provocarea.
1. Virgulă între subiect şi predicat
Exemplu greşit:
Părinţii şi profesorii, ar trebui să comunice în permanenţă. Greşeala este
făcută deoarece există tendinţa de a accentua rolul celui celor care contribuie
la realizarea acţiunii.
2. Acordul greşit
Exemplu corect: Fata ale cărei cărţi erau pe masă este foarte frumoasă. Uneori
se face acordul „la întâmplare”. Totuşi, există o regulă simplă, numită
„acordul în cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu obiectul (carte/cărţi), iar cărui/cărei/căror
se acordă cu posesorul (băiatul/fata/băieţii/fetele).
3. Paronimia greşită
Paronimele pot produce adesea
confuzii şi zâmbete. Complement/ Compliment Exemplu greşit: Băiatul acela mi-a
făcut un complement. Exemplu
corect: Băiatul mi-a făcut un compliment. Complementul este o parte secundară
de propoziţie.
4. Pronumele de întărire este folosit de foarte multe ori greşit
Exemplu greşit: „Am stat de vorbă cu mine însuşi, apoi am ales să mă
transfer la altă echipă“, spunea un fotbalist în urmă cu aproape 3 ani. (Formele
corecte: masculin - eu însumi, tu însuţi, el însuşi, noi înşine, voi înşivă, ei
înşişi; feminin - eu însămi, tu însăţi, ea însăşi, noi însene, voi însevă, ele
înseşi (însele))
5. Regula numeralului în privinţa orei
Ora „unu”/„douăzeci şi unu” Numerale
masculine aflate pe lângă un substantiv feminin moştenesc forma iniţială a
felului cum era exprimat timpul, ”un ceas după miezul zilei/nopţii” – ”ceasul
unu”, iar prin rostire prescurtată, ”unu” . Apoi, forma de masculin, deja
impusă, s-a păstrat şi pe lângă femininul oră: ”ora unu”. În schimb, în cazurile
”ora două/douăsprezece/douăzeci şi două”, s-a impus forma de feminin, care este
şi cea de neutru plural: ”două ceasuri după miezul zilei/nopţii.” Deci nu se poate spune ”ora doisprezece”,
atâta timp cât nu se spune niciodată „ora doi”!
6.
„A
face” la imperativ
Imperativul negativ, persoana a II-a
singular, se formează cu infinitivul verbului: Exemplu - nu mânca!, nu vorbi!,
nu pleca!. Corect: „nu face!“.
7. Fortuit/ forţat.
Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forţat”. Exemplu
greşit - A fost fortuit să-şi facă temele. Exemplu corect - Unele descoperiri
geografice au fost făcute fortuit.
8.
Scrierea greşită a verbelor la modul
condiţional optativ timpul prezent
Exemplu greşit - Aş venii şi eu la film. Cât am putut dormii! Exemplu
corect: Aş veni şi eu la film. Cât am putut dormi! În primul caz, verbul este
la modul condiţional-optativ, care se construieşte întotdeauna cu forma de
infinitiv a verbului. În al
doilea caz verbul este la modul
infinitiv. Formele „eu venii“, „eu dormii“ sunt valabile pentru perfectul
simplu.
9. A merita/ a se merita
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui „a merita” au apărut, probabil, prin contaminare cu
construcţiile similare de tipul nu se obişnuieşte, nu se justifică. Exemplu
greşit: Nu se merită să aştepţi marea iubire. Exemplu corect: Nu merită să aştepţi marea iubire.
10. Doar/ Decât
Ca adverbe restrictive, în construcţii afirmative se folosesc ”numai” sau
”doar”, iar în construcţii negative se foloseşte ”decât”. Exemplu greşit - Am
decât doi lei. Exemplu corect - Am doar doi lei la mine. N-am decât doi lei la
mine.
Alina MITRAN
miercuri, 28 octombrie 2015
MAJORAREA SALARIILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNT ESTE ACUM OFICIALĂ. CINE VA PRIMI SPORURI ŞI SALARII MAI MARI DIN DECEMBRIE 2015
Majorarea
salariilor din invatamant este acum oficiala. Cine va primi sporuri si salarii
mai mari din decembrieProiectul de Ordonanta de urgenta care prevede majorarea
salariilor cadrelor didactice si auxiliare cu 15% a fost lansat in dezbatere
publica de Ministerul Educatiei.
Ministerul
Educatiei a decis impreuna cu reprezentantii Guvernului Ponta sa majoreze
salariile din invatamant incepand din luna decembrie, in urma intalnirilor cu
sindicalistii.
Proiectul de
Ordonanta de urgenta lansat in dezbatere publica de Ministerul Educatiei
urmeaza sa puna in practica promisiunile facute de Ministerul Educatiei
cadrelor didactice si auxiliare din invatamant.
Potrivit actului
legislativ, salariile din invatamant ar urma sa creasca din decembrie 2015 cu
15%. De asemenea, sporurile si indemnizatiile care nu fac parte din salariul de
baza al personalului din invatamant mentionat in paragraful anterior se majoreaza
cu acelasi procent de 15%, "in masura in care personalul isi desfasoara
activitatea in aceleasi conditii", se arata in proiectul de ordonanta de
urgenta.
De salarii mai
mari urmeaza sa beneficieze, in afara de cadrele didactice, personalul nedidactic
din unitatile de invatamant preuniversitar de stat, unitatile conexe ale
invatamantului preuniversitar de stat, institutiile de invatamant superior de
stat si din bibliotecile centrale universitare.
De asemenea, vor
primi salarii mai mari si angajatii din inspectoratele socale judetene si al
municipiului Bucuresti, dar si personalul nedidactic din celelate unitati
aflate in subordinea sau coordonarea Ministerului Educatiei si Cercetarii
Stiintifice.
In total, vor
primi salarii mai mari cu 15% din decembrie 2015 aproximativ 290.000 de
persoane din invatamantul preuniversitar de stat, 7850 de persoane din
unitatile finantate integral de la bugetul de stat, 57.500 de persoane din
invatamantul universitar si 4460 de persoane din unitatile finantate din venituri
proprii si subventii acordate de la bugetul de stat.
Angajatii din
invatamant au mai beneficiat in anul 2015 de alte doua majorari salariale: cu
5% in martie si inca 5% in septembrie.
"A fost
acceptata solicitarea ca in educatie sa se mai acorde in acest an, incepand cu
1 decembrie, o crestere de 15% pentru tot personalul din invatamant: didactic,
didactic auxiliar si nedidactic. Salariile pe luna decembrie se platesc in luna
ianuarie si vor fi prinse pe bugetul anului 2016", a declarat ministrul
Educatiei, Sorin Cimpeanu.
Autor: Ana-Maria Tudor
Dinamo Bucureşti s-a calificat în sferturile Cupei României
Dinamo București s-a calificat în sferturile de finală ale
Cupei României la fotbal, după ce a învins pe Pandurii Târgu Jiu cu scorul de
3-2 (1-2), miercuri seara, la Drobeta-Turnu Severin , grație unui gol înscris în
ultimul minut de joc.
Oaspeții au deschis scorul prin Ionuț Nedelcearu (8), dar
Pandurii a egalat cinci minute mai târziu, prin Ioan Hora (13). ''Gazdele'' au
intrat în avantaj la pauză, în urma autogolului lui Ionuț Nedelcearu (31), după
o minge respinsă de portarul Iustin Popescu. Dinamo a restabilit egalitatea imediat după pauză, când Dorin Rotariu (51)
a marcat din apropiere. În ultimul minut de joc (90), croatul Aljosa Vojnovic a
marcat golul victoriei lui Dinamo, la capătul unui carambol în careul
gorjenilor, la o lovitură liberă.
A fost al treilea
duel dintre cele două echipe în acest sezon competițional, după ce în campionat
a fost egalitate, 2-2, tot la Drobeta-Turnu Severin , iar în optimile Cupei
Ligii Adeplast s-a impus tot Dinamo, cu 2-0, tot la Drobeta-Turnu Severin.
În sferturile de
finală ale competiției s-au mai calificat Astra Giurgiu, CSMS Iași, ACS Poli
Timișoara, ASA Tg. Mureș și CFR Cluj.
Pandurii Târgu
Jiu — Dinamo București 2-3 (2-1), Stadion Municipal — Drobeta-Turnu Severin
Au marcat: Ioan
Hora (13), Ionuț Nedelcearu (31, autogol), respectiv Ionuț Nedelcearu (8),
Dorin Rotariu (51), Aljosa Vojnovic (90).
Arbitru: Ovidiu
Hațegan (Arad); arbitri asistenți: Sebastian Eugen Gheorghe (Suceava), Vasile
Marinescu (București); arbitru de rezervă: Adrian Illyes (Ploiești)
Observatori:
Marian Salomir (Cluj-Napoca) — CCA, Aurel Ionescu (București) — FRF
AGERPRES (AS-editor: Mihai Țenea)
Semnificaţii istorice pentru data de 29 octombrie
1688 - A început domnia lui Constantin Brâncoveanu
în Ţara Românească
1875 - S-a născut
regina Maria, soţia regelui Ferdinand I al României (1914-1927) (m. 18 iulie
1938)
1882 - S-a născut
prozatorul şi dramaturgul Jean Giraudoux , cunoscut pentru scrierile
"Război cu Troia nu se face" - 1935 şi "Nebuna din
Chaillot" - 1945 (m. 31 ianuarie 1944)
1897 - S-a născut
Joseph Goebbels, ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist din
1933 până în 1945 (m. 1 mai 1945)
1902 - S-a născut
Silvia Dumitrescu-Timică, cunoscută pentru cariera de 75 de ani ca actriţă de
teatru, dar şi pentru rolurile din filmele "Bădăranii" - 1960 şi
"Scorpia" - 1973 (m. 1 august 1999)
1911 - A încetat
din viaţă publicistul şi editorul Joseph Pulitzer, fondatorul Premiului
Pulitzer, care din 1917, se acordă anual pentru realizări remarcabile în
jurnalism, literatură şi muzică (n. 10 aprilie 1847)
1923 -
Proclamarea Republicii Turcia. Mustafa Kemal (supranumit Atatürk) este ales preşedinte
1957 - A încetat
din viaţă producătorul Louis B. Mayer, unul dintre fondatorii companiei
"Metro Pictures Corp.", care a devenit ulterior "Louis B. Mayer
Prod.", embrionul viitoarei "Metro-Goldwin-Mayer" (n. 4
iulie1885)
1971 - A murit, la Uppsala , biochimistul Arne
Wilhelm Kaurin Tiselius, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1948 (n.
10 august 1902)
1993 - La Bruxelles a avut loc un
summit extraordinar al statelor membre ale Uniunii Europene, cu ocazia
ratificării totale a Tratatului de la Maastricht
2003 - Celebrul
Moise al lui Michelangelo, realizat de artist la cererea Papei Iulius al II-lea
pentru a-i împodobi mormântul, a fost inaugurat în cadrul unei ceremonii
oficiale la Roma ,
care a pus capăt unui lung proces de restaurare
2003 - Unul
dintre cei mai talentaţi cântăreţi de operă ai Italiei, Franco Corelli, a
încetat din viaţă la Milano
(n. 8 aprilie 1921)
2004 - Tratatul
Constituţiei Europene a fost semnat, la
Roma , de către cei 25 de şefi de stat sau de guvern ai
ţărilor membre UE
2005 - A încetat
din viaţă sculptorul Ion Irimescu, profesor de sculptură la Şcoala de
Belle-Arte din Iaşi şi la
Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu",
Bucureşti (n. 27 februarie 1903)
2009 - A încetat
din viaţă creatorul de modă Roberto Gucci, nepotul celebrului fondator al casei
Gucci (n. 1932).
HAI F.C.M. BAIA MARE !!! VICTORIE !!!
- Maramureşenii de la FCM Baia Mare au încasat aproape 70.000 de euro din cele 7.500 de bilete vândute pentru jocul din Cupa României, cu Steaua.
- Suma obţinută din vânzarea biletelor reprezintă 10 % din bugetul anual al celor de la FCM Baia Mare, actualul lider al Seriei a II-a a Ligii a-II-a.
- Stadionul "Viorel Mateianu" din Baia Mare nu a mai avut o asemenea asistenţă din 2002, când echipa oraşului a fost aproape de promovarea în Divizia A.
- FCM Baia Mare - Steaua, meci contând pentru faza optimilor Cupei României, se dispută joi, de la ora 20:30, pe stadionul “Viorel Mateianu” şi va fi transmis de Digi Sport.
Eseu
Invazia
imbecililor
de Nicolae IUGA
O găselniță de dată recentă, cu un fals
aer de înțelepciune profundă, ne spune că „o imagine poate să spună mai mult
decât o mie de cuvinte”. Există, desigur, foarte mulți autori care împărtășesc
această părere. Alegația poate fi adevărată, dar numai la modul pervers.
Dar
să revenim la cea mai veche și mai acceptată reprezentare a sufletului omenesc.
La Platon (în Phaidros, dar mai cu seamă în Republica)[1],
psihicul are trei componente: gândirea (phrenos), afectivitatea (thymos)
și voința (epithymia). La aproape două mii cinci sute de ani după
Platon, în știința psihologică a secolului XX domină această concepere a
sufletului ca fiind structurat pe trei vectori: cognitiv, afectiv și volitiv.
Congnitivul este la rândul lui o structură supraetajată pe verticală, de la
senzație și percepție, niveluri de cunoaștere pe care le avem în comun cu
animalele, până la reprezentare și gândirea abstractă, gândirea fiind o formă
superioară de cunoaștere, specifică omului
și exclusiv umană.
Imaginea,
chiar și atunci când este intens semnificativă, se adresează de fapt nivelului
percepției și reprezentării individului, nu intelectului și rațiunii, deci se
adresează unor etaje subintelectuale. Registrul imaginii se cuplează cu percepție
și reprezentarea, nu cu intelectul și rațiunea. Sigur, o imagine șocantă poate
să spună mai mult decât – probabil – o mie de cuvinte, dar cuvinte din acelea
care nu vehiculează neapărat un conținut al gândirii. În schimb, pentru oamenii
care gândesc, afimația este valabilă pe dos. Un singur cuvânt poate să spună
mai mult decât o mie de imagini, ba mai mult chiar decât un milion de imagini,
practic cât o infinitate potențială de imagini, deoarece imaginile obiectelor
care se pot subsuma unui concept – ca să fololsim o expresie kantiană – nu sunt
nici numărabile și nici limitate cantitativ. Totul depinde, repetăm, de faptul
dacă omul gândește sau nu. Dacă da, atunci nu; atunci imaginile nu pot și nici
nu au cum să spună mai mult decât cuvintele. Dacă nu, atunci da, atunci
imaginile pot să spună mai mult decât cuvintele.
Imaginea
provoacă mai curând emoții, poate sta la temelia afectivității, nu este un
element de construcție pentru intelect sau pentru rațiune. Imaginea nu este
destinată pentru cei care gândesc, ci ea este pentru cei care reacționează
visceral. Imaginea este ideală pentru manipulare. Prin imagine, individul
subintelectual poate fi manipulat incomparabil mai ușor, mai mult și mai
eficient, decât prin raționamente abstracte, ipotetice, care stimulează
gândirea critică. Consumul preponderent sau excesiv de imagine, prin informare
cvasiexclusivă pe calea audio-vizualului, combinat cu deficitul de lectură,
duce la scăderea bogăției vocabularului și a nivelului intelectual general, așa
cum seceta duce la scăderea pânzei freatice și la veștejirea universului verde
al vieții.
Eminentul
politolog american S. P. Huntington, autorul celebru al teoriei despre Ciocnirea
civilizațiilor, a explicat într-un simplu articol de ziar (în
„Washington Post” nr. din 8 martie 1992) cum anume se face educația
politico-ideologică a adulților americani, de inteligență medie, cu ajutorul
imaginilor. Pe o hartă a lumii, care apărea frecvent pe ecranele televizoarelor
timp de decenii înainte de 1989, era reprezentat „răul metafizic” sau
„diavolul” de la Răsărit, sub forma unei uriașe pete roșii, cuprinzând Europa
de Est și nordul continentului asiatic, adică URSS și țările satelite. Astfel,
americanii de rând înțelegeau mai ușor cine este dușmanul Americii, unde se
află situat și cât este el de mare. Dar după prăbușirea fostei URSS și sfârșitul
războiului rece, iată că poporul american risca să rămână fără un dușman
permanent ușor de reprezentat vizual, care să inspire teamă și care să
justifice anumite măsuri de politică internă și de înarmare. Așa se face că
Islamul a devenit candidatul cel mai adecvat pentru a prelua rolul fostei URSS și
locul petei roșii de pe hartă. Noul inamic a început să apară și mai frecvent
pe ecranele televizoarelor, ca o pată verde alungită enorm pe harta lumii, pe
la mijlocul globului, de la Gibraltar până în Indonezia. Și asta cu zece ani
mai-nainte de înscenarea atentatelor din 11 septembrie 2001. Spre a putea fi
demonizat mai ușor, Islamul mai avea și
avantajul că putea fi prezentat ca și comunismul: mare, anti-occidental,
întemeiat pe sărăcie și pe ură. Fără îndoială că Islamul s-a radicalizat
teribil din 1990 încoace, dar nu putem ignora faptul că această radicalizare a
fost cauzată în primul rând de agresivitatea anti-islamică fără precedent de
care au dat dovadă SUA și statele aservite lor din Europa. Și astfel cercul
vicios se închide aici, ca să se reia după 2014 cu o nouă demonizare a Rusiei,
de astădată nu a URSS, ci a Federației Ruse.
Spre
deosebire de nivelul inferior al imaginii, gândirea propriu-zisă nu are nevoie
de aparența colorată a lumii senzațiilor. Geometria euclidiană ne dispensează
de referențialul obiectelor empirice, pentru că nicăieri în experiență noi nu
am întâlnit cercuri perfecte, triunghiuri perfecte ș.a.m.d. Iar geometria
analitică, începând de la Descartes încoace, face un pas încă și mai departe,
renunțând complet la orice reprezentare figurativă, inclusiv la figurile
geometriei euclidiene. În geometria analitică, după cum se știe, figurile sunt
gândite ca ecuații scrise cu simboluri abstracte.
Prin urmare, gândirea nu are culoare, ca să
zicem așa, sau dacă are una aceasta nu poate fi gândită decât prin comparație,
ca un amestec optic din non-culori, adică un amestec din alb și negru, ceea ce
dă evident cenușiul. Procesul gândirii ca pură raportare la sine face abstracție
de aparența colorată a lumii, la fel și obiectul exterior la care se raportează
gândirea este unul non-empiric și ne-colorat. Este ceea ce îl va fi făcut pe un
gânditor de talia lui Hegel să afirme sugestiv că „gândirea pictează cu cenușiu
pe cenușiu”[2].
În
altă ordine de idei, trebuie să avem în vedere că – așa cum prea bine a spus E.
Cassirer – omul nu trăiește într-un univers pur fizic, ci într-un univers de
simboluri. Limba, mitul arta, religia, formează o țesătură simbolică[3]
atotprezentă și atotputernică. Astăzi se vorbește despre limbaje, la plural
(limbajul cinematografic, al artelor vizuale, al semnelor, al simbolurilor
etc.), dar toate aceste limbaje au la bază limbajul fundamental și unic al
cuvântului, care prezintă particularitatea și prioritatea că este singurul
limbaj cu care omul poate discuta cu sine însuși. Este, poate alături de
limbajul oniric, cea mai veche formă de limbaj. Limbajul verbal este anterior și
originar, celelalte tipuri de limbaj sunt ulterioare și derivate. Limbajul
verbal poate să subziste prin sine însuși, celelalte tipuri de limbaj pot să
persiste numai în măsura în care sunt verbalizate până la inefabil, numai în
măsura în care sunt traduse în limbajul-cuvânt, numai în măsura în care sunt transpuse
în limbaj verbal interior. Un orb, dezvoltat normal din punct de vedere
intelectual, poate gândi despre obiecte pe care nu le vede, spre deosebire de
un văzător imbecil, care poate vedea un film fără să poată gândi nimic despre
el. De altfel, și mitologia religioasă cea mai respectabilă ne spune că una
dintre primele sarcini importante pe care Dumnezeu a dat-o omului proaspăt
creat, spre a fi dusă la îndeplinire, a fost un puternic exercițiu
onomatologic, adică l-a pus pe Adam să dea nume tuturor viețuitoarelor, „și
oricum va numi Adam toată ființa vie, aceasta așa se va numi” (Fac., II, 19).
Cu alte cuvinte, Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu puterea de simbolizare a
limbajului-cuvânt, instrument divin cu care Dumnezeu Însuși, se spune, a creat
lumea în întregul ei.
Au
existat niște salturi deosebite în istoria comunicării între oameni: se
inventează tiparul pe la jumătatea secolului al XV-lea și cu acesta – vorba lui
M. McLuhan – intrăm în „Galaxia Gutenberg”: apare presa scrisă. Pe la sârșitul
secolului al XIX-lea se inventează telegraful și telefonul și, ceva mai târziu,
radioul. Posibilitățile de comunicare cresc exponențial, dar comunicarea rămâne
totuși una prin cuvânt, iar cuvântul nu este numai un mijloc de comunicare, ci și
un instrument al gândirii. Omul primește informații prin cuvânt și, tot prin
cuvânt, este nevoit să gândească asupra lor, altfel nu poate să înțeleagă
nimic.
Schimbarea
cu adevărat radicală în defavoarea gândirii, așa cum arată Giovanni Sartori[4],
se produce odată cu apariția televiziunii, în a doua jumnătate a secolului XX.
Abia acuma comunicarea se face preponderent prin imagine, nu prin cuvânt, vocea
care însoțește imaginea trece în plan secundar și imaginea în cel principal,
iar imaginea, spre deosebire de cuvânt, este numai un mijloc de comunicare,
fără a fi și un instrument al gândirii. Omul se transformă, treptat, dintr-un
animal care și gândește, într-un animal care doar vede, în homo
videns. Astfel, ajungem să trăim într-o lume de „văzători”, fără a avea
însă și clarvăzători. Simplificând, omul posedă două forme de cunoaștere, cunoașterea
sensibilă și cunoașterea inteligibilă. Și timp de mii de ani, progresul cunoașterii
la scara întregii omeniri a fost de la sensibil la inteligibil. Asta până la
apariția televiziunii, care a inversat această tendiță istorică fundamentală.
Televiziunea ne duce îndărăt, de la inteligibil la sensibil.
Păcatul
mare și impardonabil împotriva Spiritului este că se produce o confuzie gravă,
totală, între a vedea și a gândi. Consumatorul exclusiv de programe de
televiziune, precum și producătorul de programe TV, pot să ia locul
intelectualului și gânditorului pe scena publică, pot să treacă drept
gânditori, ba chiar se pot pune pe sine, în imaginarul colectiv, mai presus
decât gânditorii reali, considerați demodați.
După cum s-a arătat, cazul televiziunii nu
poate fi tratat prin analogie[5], pentru
că televiziunea nu are termen de comparație și nici nu este o simplă extindere
a instrumentelor de comunicare care au precedat-o. Televiziunea răstoarnă
raportul dintre a înțelege și a vedea în favoarea verbului din urmă. În
televiziune, de regulă explicațiile verbale nu sunt suficiente în sine, ci au
sens numai în funcție de imaginile derulate pe ecran. Televiziunea vine să
creeze un ceva ce nu au reușit nici creștinismul primitiv și nici dictaturile
secolului XX, anume „omul nou”. Copiii mici și lipsiți de discernământ moral
văd scene de violență la TV și le asimileasă ca pe un model de succes. Și
aceasta este doar o parte a problemei. Partea cea mai gravă este alta. Copilul
format într-un univers centrat pe vizual nu devine niciodată matur cu adevărat,
la maturitate și de aici până le senectute și senilitate va fi un individ uman
care nu va avea nici exercițiul, nici obișnuința și nici plăcerea lecturii, ci
pe aceea a jocurilor video. Bineînțeles, diferența dintre vârsta mintală și cea
cronologică va crește continuu. El va rămâne toată viața un video-copil,
incapabil de gândire critică pe cont propriu și de raționamente abstracte.
Cultura „omului nou” înseamnă declasificare la sub-cultură. Reiterând, păcatul
împotriva Spiritului este că acest om nou, infantilizat prin imagine și
atrofiat cultural, își alienează astfel cea mai mare parte a culturii
universale, a literaturii universale, depozitată în cartea tipărită.
Lui Umberto
Eco, un foarte important scriitor, semiotician și filosof italian
contemporan, i s-a conferit titlul de
Doctor Honoris Causa al Universități din Torino în iulie 2015, ocazie cu care
scriitorul a ținut disertația obișnuită în astfel de împrejurări, în care a
criticat în termeni duri așa-numitele „rețele de socializare” de tip facebook[6].
După
afirmațiile lui Eco făcute cu acea ocazie, rețelele de socializare sunt nefaste
pentru că dau drept de cuvânt în spațiul public unor imbecili, care înainte
vorbeau numai la bar, după un pahar de vin, dar fără să dăuneze unor
colectivități mai extinse, în timp ce acuma au același drept de cuvânt ca și un
laureat al Premiului Nobel[7].
La această remarcă a lui Eco ar mai fi încă multe de adăugat.
S-ar
putea face bunăoară o comparație utilă cu Televiziunea, în sensul că apariția
rețelelor de socializare și a obiceiului ca foarte mulți indivizi să-și
deschidă pagini aici, nu au făcut decât să agraveze psihopatologia vieții
cotidiene declanșată de televiziune, să cronicizeze ceea ce anterior se afla
doar în fază acută. Atât la televiziune cât și pe internet poate să apară în
principiu oricine, inclusiv prostul satului, dar problema este că apare în
calitate de pretins purtător al adevărului. Orice individ, oricât de redus ar
fi din punct de vedere intelectual, la televiziune sau pe rețelele de
socializare poate să aibă un adevăr al său pe care să îl enunțe și să aibă adepții
proprii. Televiziunile promovează indivizi care atrag audiență, indiferent de
calitatea lor intelectuală. Pe facebook, încă și mai grav, oricine se poate
promova pur și simplu pe sine, își poate deschide o pagină, în anumite condiții,
unde poate să posteze în principiu orice. Bineînțeles că aici predomină
aspectele vieții personale, numai în mică măsură sunt abordate probleme
intelectuale sau mediatice de interes general. Oricine poate reacționa la
postări, arătând că-i place sau nu și, eventual, postând la rândul său
comentarii. Când ating limitele proprii ale (in)suficienței de limbaj, membrii
rețelei pot posta așa-zise „emoticoane”, imagini prefabricate potrivite pentru
vârsta mentală a copiilor, fără să mai fie nevoiți să facă eforturi
intelectuale de a elabora expresii verbale proprii. Facebookul este un fenomen
aflat în expansiune, cifra utilizatorilor săi apropiindu-se de un miliard de
persoane[8].
Dar latura benignă a socializării cu persoane cunoscute și a posibilității de a
face cunoștințe noi la scară globală nu este singura. Există și o latură
malignă, prin care practica păcătuiește împotriva Spiritului.
S-a
arătat că facebookul ar prezenta pericolul divulgării către terți (servicii
secrete etc.) a unor informații care țin de viața privată a utilizatorilor. Nimic
mai neadevărat. Majoritatea utilizatorilor și mai ales a utilizatoarelor de
facebook profită de oportunitate ca să-și etaleze de bunăvoie viața intimă și
să-și pună poalele în cap. La fel cum pe site-urile de matrimoniale de exemplu
unii beneficiari își expun la vedere totul, inclusiv organele genitale, tot
astfel pe rețelele de socializare utilizatorii își prezintă propria viață
cotidiană pas cu pas, fără să-și pună problema dacă este relevantă sau nu,
pentru că până la urmă tot poate interesa pe cineva apropiat, fapt care în
literatura propriu-zisă, de ficțiune, ar fi imposibil. Dacă într-un weekend au
ieșit să servească masa la un local cu o anumită persoană, fac poze cu
telefonul și le pun pe facebook. Oamenii nu mai au viață personală și nici
enigme sufletești. Se produce o nivelare și o uniformizare devastatoare.
Această
nivelare a vieții personale ar rămâne în definitiv o problemă personală a celor
care o practică, dacă nu ar conduce și la o confuzie gravă în ceea ce privește
Adevărul în genere, la ștergerea oricărei diferențe între adevăr și fals. Pe de
o parte, utilizarea rețelelor de socializare devine obligatorie și pentru omul
creator pentru că, în caz contrar, el riscă să fie eliminat din cursa pentru
comunicarea Adevărului. Cărțile, tipăriturile în general, nu mai sunt citite de
nimeni. Dar pe de altă parte, Adevărul ca atare se pierde în babilonia cumplită
a internetului, își pierde mesajul, unicitatea și relieful, riscă la modul cel
mai serios să treacă total neobservat, să fie acoperit și sufocat de o sumă
foarte mare de foarte mici nimicuri. Mai ales că omul format la școala unei
culturi televizuale, acel homo videns al lui Sartori, care reprezintă o
majoritate tot mai mare și mai covârșitoare în lumea de azi, evident nu va
putea face diferența între mesajele importante și cele neimportante, între
adevăr și fals în sens larg, ci dimpotrivă, va prefera să pună lucrurile
nesemnificative dar mai apropiate de înțelegerea sa, mai presus decât acelea cu
adevărat semnificative. De aceea omul cotidian mediu (care în definitiv
constituie și Dasein-ul lui Heidegger) va fi mai curând complice cu
neadevărul, se va manifesta solidar cu neadevărul, nu cu adevărul, care este
prea dificil pentru înțelegerea sa. La o adică, acesta va lupta de partea
neadevărului și împotriva adevărului. În atari condiții, scriitorul autentic,
cel care ar avea cu adevărat ceva de spus, se simte descurajat și demobilizat.
Vede cu claritate că scriitura sa este inutilă.
De
altfel și breasla scriitorilor și-a modificat mult statutul social și mentalul
propriu în ultimele vreo trei-patru decenii. În regimurile dictatoriale,
scriitorii – așa cum erau ei, puțini, dezbinați și cenzurați – aveau o
notorietate reală și o influență socială foarte puternică. Nu erau încă la
concurență cu vedetismul gol de azi. De aceea, pentru a-i ține sub control
ideologic, la adresa lor reprezentanții puterii combinau bățul cu zăhărelul,
reprimarea cu promovarea politică, amenințările cu privilegiile. Azi nu mai
este necesar ca scriitorii să fie marginalizați sau cumpărați de către putere.
Într-o lume a confuziei totale și a păcatelor multiple împotriva Spiritului,
influența lor este practic nulă. Cred că sunt foarte puțini acei scriitori care
își mai fac iluzii că ar avea o influență care ar trebui să nu-i lase indiferenți
pe politicieni. Mai degrabă cu facebookul se poate realiza, uneori, o
mobilizare electorală sau protestatară eficientă. Unele țări din nordul
continentului african au fost destabilizate prin manifestații convocate pe rețele
de socializare. Numărul scriitorilor considerați ca atare a crescut în
continuu, în proporție inversă cu numărul cititorilor lor. S-a ajuns și la
punctul critic, ca scriitorii să se citească și să se asculte numai între ei,
dar balamucul este că lucrurile nu s-au oprit aici. Au trecut și dincolo de
acest punct, nu se mai citesc nici măcar între ei. În absența unei critici care
să trieze valorile, impostura a proliferat și în lumea scriitoricească, încât
am ajuns să avem inclusiv scriitori analfabeți. Sunt unii care scriu numai din
vanitate patologică și în perspectiva, destul de nesigură de altfel, că Uniunea de profil le
va da cândva o pensie.
[1] Platon, Opere, vol. V, ESE, București, 1986, p. 226.
[2] G. W. F. Hegel, Principiile
filosofiei dreptului, trad. rom. Virgil Bogdan și Constantin Floru, Ed. Academiei, București, 1969, p. 20.
[3] Ernest Cassirer, Eseu despre om,
Humanitas, București, 1994, p. 47.
[4] Givanni Sartori, Homo videns.
Imbecilizarea prin televiziue și post-gândirea,
Ed. Humanitas, București, 2005, p. 20 și urm.
[5] Idem, p. 25.
[7] Ibidem.