POESIS - ALINA NARCISA CRISTIAN

Ploi De Dor

       În memoria tatălui meu, Liviu

Ploaia îţi scaldă mormântul

Lacrimi de îngeri revin

Scutură iarăşi pământul

An de dureri în senin

Doarme oraşul în noapte

Dorm şi cei vii, iar cei morţi

Somnul de veci înspre “poate”

Mâine am raze la porţi

Plouă de dor în mormânturi

Triste iubiri ce răpun

Suflete azi vii şi cânturi

Uitate-n ceruri rămân

Ploaia îţi scaldă mormântul

Stau şi privesc în destin

Timpul sfidează pământul

Iubiri ce pleacă şi vin

Trec în galop zile negre

Doliu în suflet purtat

Anul se apropie funebru

Tată eu nu te-am uitat!

Ploua într-una de-o vreme

Sufletul meu ne-mpăcat

Stratul de lut ce se-aşterne

Zi după zi-i mângâiat

Plouă şi-ţi scaldă mormântul

Parcă e scris în senin

Vântul să-ntoarcă pământul

Timpuri apuse revin....

Aştept să mă pierd în tine

 Aştept să mă pierd iar în tine...

În sufletul tău mă-nfior

Doar braţele tale-n destine

Mă poartă pe-al gândului dor.

 Strig ziua ce trece prin mine

Şi visele tale mă dor

E bine când eşti lângă mine

În sufletu-ţii cald mă-nfăşor.

 Speranţe ce azi vin şi pleacă

Se-aştern neîncetat zi de zi

Spun inimii dorul să-i tacă

Să-aştepte în praguri târzii.

 Văd soarele iar că apune

Şi cerul cum plânge pe-un nor

De-amurg îmi e sete şi–mi spune

Întreaga-ţi fiinţă ...mi-e dor...