Ploi De Dor
În memoria tatălui meu, Liviu
Ploaia îţi scaldă
mormântul
Lacrimi de îngeri
revin
Scutură iarăşi
pământul
An de dureri în
senin
Doarme oraşul în
noapte
Dorm şi cei vii,
iar cei morţi
Somnul de veci
înspre “poate”
Mâine am raze la
porţi
Plouă de dor în
mormânturi
Triste iubiri ce
răpun
Suflete azi vii
şi cânturi
Uitate-n ceruri
rămân
Ploaia îţi scaldă
mormântul
Stau şi privesc
în destin
Timpul sfidează
pământul
Iubiri ce pleacă
şi vin
Trec în galop
zile negre
Doliu în suflet
purtat
Anul se apropie
funebru
Tată eu nu te-am
uitat!
Ploua într-una
de-o vreme
Sufletul meu
ne-mpăcat
Stratul de lut ce
se-aşterne
Zi după zi-i
mângâiat
Plouă şi-ţi
scaldă mormântul
Parcă e scris în
senin
Vântul să-ntoarcă
pământul
Timpuri apuse
revin....
Aştept să
mă pierd în tine
Aştept să mă pierd iar în
tine...
În sufletul tău mă-nfior
Doar braţele tale-n destine
Mă poartă pe-al gândului dor.
Strig ziua
ce trece prin mine
Şi visele tale mă dor
E bine când eşti lângă mine
În sufletu-ţii cald mă-nfăşor.
Speranţe ce
azi vin şi pleacă
Se-aştern neîncetat zi de zi
Spun inimii dorul să-i tacă
Să-aştepte în praguri târzii.
Văd soarele
iar că apune
Şi cerul cum plânge pe-un nor
De-amurg îmi e sete şi–mi spune
Întreaga-ţi fiinţă ...mi-e dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu