NATO, declaraţia anului

                                                                         

 Le Lundi 6 juin 2016

   

Omenirea se află în plin război mondial climatic de câţiva ani. Un general NATO, Fabio Mini, a făcut declaraţia anului, avertizând că omenirea se află  într-un război mondial climatic de câţiva ani. Cei mai mulţi se aşteptau ca următorul război mondial să aibă la baze armele convenţionale, se pare că cele mai importante guverne ale lumii au aprins deja un altfel de conflict. Este unul nou; la bază armele chimice  îndreptate spre modificarea  climei. 

Generalul a oferit un interviu şocant:

Susţine că cel de-Al Treilea Război Mondial se află în plină desfăşurare. Cea mai puternică armă este cea cu care se modifică clima. Lumea  de azi este lovită de furtuni puternice, cutremure majore, tsunami, alte evenimente care pot aduce moartea. Exemplul concret este tsunami-ul produs în Indonezia în 2004. S-a ştiut înainte că un asemenea tsunami avea să se nască în urma  unui cutremur de intensitate mare, dar ptr. a nu se crea panică informaţia a fost ţinută secretă.

Cf. Declaraţiilor generalului, cele mai mari puteri ale lumii se folosesc de aceste arme de ultimă generaţie cu care pot modifica clima şi pot induce anumite fenomene care în trecut s-ar fi petrecut doar în mod natural. Marile puteri ale lumii şantajează astfel ţările mai mici şi în caz că nu se supun sau nu respectă normele impuse, atunci sunt atacate pe această cale. Acest tip de arme este considerat acum mult mai periculoase decât bombele atomice ptr. că pot extermina silenţios oraşe întregi. 

Argumentele lui Mini sunt susţinute prin proiectul „Seal”, realizat de omul  de ştiinţă din Noua Zeelandă Thomas Leech, încă din 1946. Cercetarea a avut ca bază crearea de mici tsunamiuri în laborator. Succesul proiectului a fost recunoscut la nivel global şi imediat după încheierea cercetării,  specialistul a fost înlăturat, iar rezultatele au fost trimise bazelor militare.

Incă din anii ’50 s-au dezvoltat primele arme climaterice.

Odată cu trecerea anilor este imposibil să nu realizăm că aceste arme au fost perfecţionate ptr. ca azi să devină parte importantă din dorinţa nebună a unor naţiuni de a controla întreaga planetă. Controlul climei și războiul geoclimatic. Oamenii şi-au dorit să poată controla vremea, să nu mai depindă de capriciile unor „zei” neîndurători. De la săgeţile trimise în nori până la rachetele moderne ptr. spargerea norilor, mulţi au încercat să influenţeze  clima.

În 1950, cercetătorul Wilhelm Reich (1897-1957) a dezvoltat un sistem de aparate ce permitea influenţarea vremii, producerea sau alungarea norilor de ploaie şi furtună. Cercetările sale se bazau pe o energie denumită de el „orgon” care poate fi asimilată cu „chi-ul” chinezesc şi „PRANA” din terminologia sanscrită. Aparatele sale aveau rolul de a capta şi dirija fluxuri de energie orgonică de a produce efecte în diverse experimente, legate de însănătoşirea unor bolnavi,  amplificarea energiei emisă de o substanţă radioactivă, controlul vremii etc.

Dispozitivul consta din diverse tuburi cu diametre diferite dispuse concentric, ce aveau la un capăt cabluri ce făceau legătura cu un acumulator  orgonic. Construcţia semăna cu o „baterie” de artilerie ce era îndreptată către cer. În funcţie de setările aparatului, acesta permitea formarea de nori  aducători de ploaie sau împrăştierea lor.

Există la ora actuală firme care folosesc acest tip de aparate, montate pe aripile unor avioane, ptr. a produce sau îndepărta ploile. Din proiectul de control al climei initiat de Wilhelm Reich au derivat apoi altele, cum ar fi experimentul Philadelphia, Montauk şi proiectul HAARP. Proiectul HAARP dezvoltat de guvernul SUA ptr. controlul climei, HAARP (High Frequency Active Auroral Research Project)

– Proiect de Cercetare a Rezonanţei Aurorale în Câmp de Înaltă Frecvenţă car se referă la studierea efectului pe care îl are o rază de energie din banda RF (radio frecvenţă) focalizată în straturile inferioare ale ionosferei, cu ajutorul unui sistem complex de antene.

Dr. Rosalie Bertell confirmă că „cercetătorii armatei americane lucrează la un aşa-numit «sistem climatic» conceput ca o armă potenţială. Metodele includ producerea de furtuni şi modificarea traseului vaporilor în atmosferă ptr. a produce inundaţii sau secete cu ţintă exactă. ”În anii ’70, fostul consilier al securităţii naţionale americane Zbigniew Brzezinski a prevăzut în cartea sa „Între două epoci” că „tehnologia va pune la dispoziţia  conducătorilor multor naţiuni tehnici de războaie secrete, dintre care numai un mic număr va putea fi cunoscut de opinia publică. Tehnicile de modificare a climei vor putea fi folosite ptr. a produce perioade prelungite de secetă sau furtună. ”Cercetările realizate până acum au creat un arsenal de tehnici ptr. un adevărat război geofizic (E. Străinu, 2000, 2003), tehnici care pot produce:

-   dispersarea ceţii, norilor şi modificarea regimului de precipitaţii;

-   formarea ceţii şi a norilor;

-   producerea grindinei;

-   obţinerea unor materiale necesare modificării proprietăţilor electrice ale atmosferei;

-   introducerea în atmosferă a câmpurilor electromagnetice;

-   provocarea şi dirijarea furtunilor, tornadelor şi a uraganelor;

-   producerea artificială a ploii şi zăpezii;

-   controlul fulgerelor şi al maselor plasmatice atmosferice;

-   modificări ale climei prin topirea calotei polare;

-   deteriorarea stratului de ozon şi a ionosferei;

-   modificări ale parametrilor fizici, chimici şi electrici ai mărilor şi oceanelor, controlul fenomenului „El Nino”;

-   producerea valurilor mareice mari

-   tsunami;

-   provocarea cutremurelor de pământ etc.Marc Filterman, fost ofiţer francez, a descris câteva tipuri de arme neconvenţionale ce folosesc  frecvenţele radio.

Se referea la „războiul climatic”, indicând că „SUA şi fosta URSS deţineau cunoştinţele tehnice necesare ptr. a declanşa schimbări climatice bruşte (uragane, secete etc.) chiar de la începutul anilor  ’80. Aceste tehnologii fac posibilă declanşarea de perturbări atmosferice folosind unde radar de frecvenţă foarte joasă (Extremely Low Frequency –  ELF).

”Programul HAARP, desfăşurat în Gokoma, Alaska şi administrat de forţele aeriene şi maritime SUA, reprezintă o nouă generaţie de arme sofisticate, dezvoltate în cadrul „Iniţiativei Strategice de Apărare” a SUA. Proiectul a fost lansat de „Direcţia de Vehicule Spaţiale” aparţinând „Laboratorului de Cercetare a Forţelor Aeriene.” Constă în principal dintr-un sistem de antene puternice, capabile să controleze modificări locale ale ionosferei.

Cercetătorul Nicholas Beigich, implicat în campania anti-HAARP, descria acest proiect ca fiind „o tehnologie de fascicule de unde f. puternice, care ridică zone ale ionosferei prin concentrarea unui fascicul şi încălzirea acelor zone. Undele electromagnetice sunt reflectate apoi pe pământ  şi penetrează absolut orice, cu viaţă sau fără viaţă”. Dr. Rosalie Bertell afirmă că „HAARP este un încălzitor gigantic care poate cauza distrugeri în ionosferă, creând nu numai găuri dar şi incizii lungi în stratul protector care împiedică radiaţiile mortale să bombardeze planeta”. Dezinformarea opiniei publice HAARP a  fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare ştiinţifică şi academică.

Documentele militare americane sugerau că principalul obiectiv al HAARP era să exploateze ionosfera în scopuri de apărare.  Fără să facă referiri clare la programul HAARP, un studiu al forţelor aeriene americane a subliniat utilizarea „modificărilor induse ale ionosferei ca o metodă de schimbare a modelelor climatice şi de distrugere a comunicaţiilor şi radarelor inamice.

”Prima companie care a furnizat armatei echipamentul HAARP a fost ARCO Power Technologies, subsidiară a ARCO Oil Company. ARCO dorea să găsească o utilizare ptr. cele 30 000 de miliarde m3 de gaze naturale din nordul Alaska. Deoarece livrarea acestora către consumatorii civili s-a constatat că este nerentabilă, s-a hotărât utilizarea gazelor ptr. alimentarea transmiţătoarelor. Sponsorul proiectului a fost Departamentul de Apărare al Forţelor Aeriene şi Maritime ale USA. 

Scopul proiectului (nedeclarat public) a fost realizarea unui scut energetic planetar folosind ionosfera ca deflector de rază, ptr. a transmite cantităţi mari de energie radiantă pe teritoriul ţărilor inamice, perturbându-le  comunicaţiile, armamentul şi industria electronică. HAARP avea drept scop si  studierea posibilităţii de a realiza comunicaţii nedetectabile între submarine, explorări geofizice, controlul proprietăţilor undelor  radio ca şi generarea de semnale fantomă ptr. radarele inamice aflate oriunde pe glob.

Alte efecte ale proiectului HAARP:

-                    Declanşarea de haos meteorologic local la utilizarea puterilor mari, de 1,7 GW.

-                    Scăderea concentraţiei de ioni de calciu din ţesutul cerebral al oamenilor care au fost expuşi la iradieri mai mari de 0,8 mW/cm2 şi o frecvenţă de 147 MHz, la o modulare cu semnal variabil cuprins între 6 şi 20 Hz. S-a observat o stimulare a neuronilor pe frecvenţa modulatoare de 16 Hz.

-                    Posibilitatea de a alimenta prin inducţie electromagnetică un avion aflat la 30 km înălţime, timp de 10000 de ore, avion ce are doar o bobină de recepţie a puterii emise ce o transferă apoi blocului motor.

-                    Posibilitatea de a perturba grav sănătatea şi psihicul subiecţilor care sunt ţinta unui experiment. Amintim oboseală cronică, iritare, pierderea memoriei, cataractă, leucemie, defecte la naştere şi cancer, dar şi  modificarea compoziţiei sanguine, a colesterolului, presiunii arteriale, pulsului şi chimiei cerebrale.

-                    Posibilitatea de a scurtcircuita întreaga încărcătură ionosferică (ionosfera fiind vazută aici ca armatura exterioară a unui condensator sferic planetar) cu suprafaţa terestră (care e vazută aici ca fiind armatura de polaritate opusă a aceluiaşi condensator sferic planetar).

-                    Posibilitatea de a perturba stratul de ozon. Dacă acesta e lovit pe o frecvenţă egală cu frecvenţa la care O3 se descompune în O2, atunci radiaţiile UV pot atinge suprafaţa Terrei distrugând toate formele de  viaţă. 

Conform dr. Rosalie Bertell, HAARP „este o parte a unui sistem integrat de arme care au consecinţe devastatoare asupra mediului. Este probabil ca proiectul să fie prezentat publicului ca un scut spaţial împotriva armelor din spaţiul extraterestru sau chiar ca un instrument pentru refacerea stratului de ozon !!!” HAARP poate contribui la schimbările climatice prin bombardarea intensivă a atmosferei cu raze de frecvenţă ridicată. Undele de frecvenţă joasă reflectate pot afecta creierul omului şi pot avea efecte asupra mişcărilor tectonice. HAARP are capacitatea de a modifica câmpul electromagnetic al Pământului.    

Cum controlează HAARP uraganele

S-a vorbit mult despre HAARP, programul american de cercetare asupra frecvențelor aurorale active, prin intermediul căruia poate fi manipulată vremea dar poate fi influențată și mintea oamenilor. Și totuși, unii încă mai cred că toate controversele stârnite în jurul acestui program sunt doar o simplă teorie a conspirației. Imagini captate din satelit în timpul a două puternice uragane, în care se pot vedea formațiuni noroase stranii, ce nu apar în mod natural. Prezența acestor anomalii ce au influențat direcția de propagare a respectivelor uragane, constituie o dovadă clară a faptului că fenomene meteorologice au fost manipulate.

Uraganul Joaquin, al doilea ca intensitate din zona Atlanticului în 2015, s-a dezlănțuit  la sfârșitul lunii septembrie 2015 și amenința coasta Statelor Unite.  Pe înregistrările furnizate de satelit se poate observa cum s-a intervenit intenționat pentru a redirecționa uraganul spre insulele Bahamas și apoi spre Bermuda, ocolind Cuba și orașele americane. Pentru ca traiectoria să corespundă planului, programul HAARP a fost folosit în mai multe  faze.

Uraganul Blanca, din iunie 2015, din oceanul Pacific, a fost de asemenea controlat de forțele militare americane cu ajutorul armelor de modificare a vremii (titularul progranului HAARP este Departamentul de  Apărare a Statelor Unite).

Redirecționarea uraganelor se produce printr-un fel de explozie la nivelul norilor și curenților din ionosferă. Cu ajutorul antenelor HAARP sunt trimise cantități enorme de unde de joasă frecvență în stratul inferior al ionosferei, care încălzesc acest strat generând ascensiunea lui, urmată de apariția unui puternic curent descendent.

Când acest curent descendent se  lovește de straturile mai dense aflate în partea superioară a norilor, el se răspândește radial, formându-se nori tubulari la linia de înaintare a  formațiunilor noroase. Nori tubulari apar în mod obișnuit acolo unde furtuna tinde să se disipe, dar niciodată nu apar mai mulți odată, în serie, dacă sunt formați pe cale naturală.

Fiecare nor tubular este consecința unui  curent descendent ce a lovit partea superioară a norilor și s-a răspândit radial. Norii tubulari creați prin intervenția HAARP sunt stabili, persistă ore în șir, păstrându-și forma chiar și atunci când se deplasează rapid, așa cum o fac norii singulari naturali.

„Spargerea” masei de nori în nori tubulari are ca efect redirecționarea furtunii. Modificările generate în ionosferă de programele HAARP sunt responsabile și de apariția unor găuri în stratul de ozon. Dimensiunile tot mai mari ale găurilor în stratul de ozon permit razelor ultraviolete nocive (UV-B) să ajungă pe pământ, afectând viața pe Terra. 

Din anul 2002 și până în prezent, cantitatea de UV-B a crescut cu 800%!