Toader jr, dă tu exemplu lui Coldea și compania

Îl îndemn pe dl Toader jr, ca ieșeancă și persoană care a părăsit o universitate locală pentru că mi se părea anormal să îmi fac cariera în aceeași universitate unde tatăl meu fusese decan și mulți profesori îmi erau prieteni de familie, să renunțe la postul cîștigat prin concurs fără să mai aștepte rezultatul anchetei Ministerului Educației, protejînd astfel reputația sa, a tatălui său, și mai ales a universității, unul din puținele lucruri decente cu care se poate mîndri orașul Iași.
Meritocrația românească a continuat să funcționeze cu motoarele la maxim și vara asta. La Externe a ajuns secretar de stat un băiat care fusese prins copiind cu cîțiva ani înainte la un examen de la Curtea de Conturi  și dat la TV. Nu e vorbă, pînă acum a fost la justiție și nu a zis nimeni nimic. Fiul ministrului Justiției, și el, s-a transferat de la celebra secție de drept a Universității private Petru Andrei din Iași, aia călcată de DNA că decanul și frate-su înscriau admitenții direct în anul trei în departamentul de stat unde tatăl lui e profesor, deși Universitatea Alexandru Ioan Cuza are printre cele mai vechi regulamente contra nepotismului. Ca tată-său e rector suspendat sau rector în funcție, nu mai contează, fapt e că fiul, notar în plus, nu are de ce să promoveze de la un department de doi bani la unul unde e tată-său profesor, cert la un băiat de talentul lui are alte locuri unde se poate desfășura și nu moare de foame dacă nu e asistent universitar la UAIC.
Ce e în comun între concursul prin care Toader junior a încălcat regulamentul intern anti-nepotism al UAIC- care a luat puncte de fiecare data în clasamentele universităților curate pentru că are acest regulament, deși iată că nu îl aplică, și concursul de conferențiar luat de generalul Coldea la Academia Națională de Informații, unde numai el mai lipsea ca să se predea o anticorupție și integritate publică de nivel maxim? Un singur lucru. Faptul că nici un concurent nu s-a mai prezentat la concurs, deși concursurile au fost anunțate legal. Ce, era cineva nebun? Probabil programele prezentate de cei doi concurenți, ca și lucrările lor ISI, au pus pe fugă concurența. Dar aici intervine problema, pentru că, așa cum am arătat în ultimul raport CUC, din păcate concursurile cu un singur concurent, pentru că se știe al cui e postul, continua să fie regula, iar numărul departamentelor și școlilor doctorale ale căror număr lor de citate arată că majoritatea acolo sunt niște impostori, continua să fie enorm, și pe bună dreptate, că nici ARACIS nu e retras nimănui vreo acreditare- neclar cum de a dat-o în primul rind- și nici UEFISCDI sau vreo altă agenție nu s-a apucat să acrediteze, că a pierdut și puterile legale în acest sens, și s-a și amînat întregul proces, ca să nu mai fie îndoieli.
Mare victorie a SRI însă contra Emiliei Șercan, au dovedit că și-a făcut teza de licență în tinerețe din două lucrări de Mircea Toma, Monica Macovei și Dan Mihai, toți colaboratori ai noștri, și nu i-a citat destul de des.
Șercan a făcut un doctorat în străinătate între timp și a învățat să citeze. Procesul trebuia făcut nu ei, care are ‘vina’ de a fi arătat mecanismul prin care securiștii se convertesc în elită academică, ci Universității din Sibiu, care nu avea și nu are de ce să aibă secție de jurnalism, că nu are cine să predea la ea, nici nu i-ar fi trebuit acreditată secția respectivă, și așa mai departe. Cîte facultăți de jurnalism și comunicare credeți că sunt în România, cîte au ceva de a face cu viața academică, că aștfel jurnalismul, să ne ierte Dzeu, îl poți preda și învăța la școala de vară, restul se învață de la editori, cîți profesori care să poată fi numiți academici sunt în ele și ce calitate au tezele de doctorat și masterat se scriu? Sau mai clar, ce avem cu o teză de acum zece ani cînd întregul domeniu este sub orice standard admisibil și simpla sa existență pe standardele actuale garantează producția a sute de lucrări anuale care nu satisfac criteriile academice pentru a primi diplome universitare, și nu niște certificate de training?
Problema cu Toader jr și cu Coldea nu e complicată. Coldea, ca orice român de valoare, nu are unde se duce după ce nu mai e la SRI și nu mai controlează informal toată anticorupția politizată de la noi, deci musai să devină academic. Toader jr mi se pare că are mai multe posibilități, și îl îndemn, ca ieșeancă și persoană care a părăsit o universitate locală pentru că mi se părea anormal să fac o carieră în aceeași universitate unde tatăl meu fusese decan și mulți profesori îmi erau prieteni de familie, să renunțe la postul cîștigat prin concurs fără să mai aștepte rezultatul anchetei Ministerului Educației, protejînd astfel reputația sa, a tatălui său, și mai ales a universității, unul din puținele lucruri decente cu care se poate mîndri orașul Iași. Peste ani, nici el și nici alții nu-și vor mai aminti acest incident, viața e plină de posibilități.
Problema e la Liviu Pop, ministrul Educației, și la comisiile de învățămînt și la partide. Am făcut o emisiune la TVR cu dl Pop acum vreo doi ani, cînd nu era ministru, și m-am convins că linia lui e clară, să nu se oprească fabrica de doctorate. PSD consideră cumva că toată masa de impostori produsă de pseudoacreditarea învățămîntului superior e electoratul său și se simte sincer chemat să îl apere. Nici măcar de formă nu spune altcumva, deci va continua să plouă cu teze în comunicare, drept și Securitate națională care nici nu merită verificate pentru plagiat, ci aruncate direct la coș. Cu partidele de opoziție nu stăm mai bine. Reamintesc că subcomisia UEFISCDI de la medicină nu a vrut să discute teza lui Bușoi sesizată de mine pentru că nu era de medicină, și greu au găsit niște referenți care să se uite la aspectele ei de plagiat. Mărturisesc însă că astea sunt un fleac față de faptul că el s-a putut face doctor în medicină cu cîteva pagini la două rînduri compilate din programe de partid și un manual de doctrine politice editat de mine, și că o dată ce o comisie s-a exprimat că asta nu e teză de medicină titlul trebuia anulat fără să mai pierdem vremea cu softurile de plagiat. Dar nu s-a făcut așa pentru că nu există lege clară în acest sens, universitatea de Vest a fost fericită să paseze cazul la UEFISCDI, unde stă de peste un an, iar UEFISCDI parcă văd că ne spune că doar universitățile pot retrage titlurile, că doar ele le-au dat, asta a fost contribuția dnei Andronescu, principala apărătoare din legislativ a imposturii  autonome universitar, deși ea personal nu e o impostoare, nici o plagiatoare, cum a fost fost acuzată.
Pe scurt, e vorba de a evalua și retrage acreditări la specialități și departamente întregi, iar asta nu se poate, că rectorii sunt un influent lobby politic, fiecare baron local își apără universitatea lui și fiecare electorat vrea o fabrică de diplome în județ.Altfel, Ministerul Educației a reușit să facă niște evaluări ale ministerului, începute anul trecut, pe lîngă cele CUC, ca atare la ora asta avem clasamente perfect obiective ale universităților, pe bază de citări și altele, deci știm cine trebuie închis, cine trebuie trimis la școala de corecție și cine are șanse să promoveze cu ceva reforme.
Iar societatea civilă din educație și măcar un partid care vrea să cîștige alegerile, dacă există, în loc să piardă vremea prin vacanță, ar trebuie să construiască pas cu pas o nouă procedură de evaluare, cu organisme noi și curate, după metodologiile noi brevetate de noi și să ceară la primele alegeri oamenilor să le dea un vot ca să curețe educația de impostori pe baza unei noi majorități parlamentare. Dacă nu arată că știu, în detaliu, ce au de făcut, dacă nu reușesc să aibă un partid de oameni fără diplome false și care pricep că acesta e un subiect bun de lăsat în urmă PSD, iarăși ne alegem cu oameni fără curaj și cu planul să se schimbe totul fără a schimba nimic, sau cu falsul consens din România educată – de impostori.

Autor: Alina Mungiu-Pippidi
Sursa: România curată