MACARIE - POETUL

 M-am hotărât să scriu și să postez azi în pagina scheiană despre un poet nu numai adevărat dar și plin de vigoare și originalitate, despre un poet neinteresat și neispitit de Gloria pe care o călăresc cu surle și trâmbițe mulți poeți și poetese, unii pe drept, alții cu ”dispense” conjuncturale, care vor expira foooarte repede. A împlinit de o săptămână 63 de ani...Este vorba de prietenul meu DOREL MACARIE, născut, crescut și hrănit, și la propriu și la figurat, în Cicîrlău, satul proptit şi ocrotit de marile podgorii de aici, aflat la 16 km de Baia Mare, satul Festivalului Naţional de Literatură "Vasile Lucaciu" de care se poate să fi auzit, locul de baştină al renumitului interpret popular Nicolae Sabău și al festivalului de muzică populară patronat de acesta. E foarte puțin cunoscut ca poet, așa cum sunt încă mulți alți poeți formidabili din Maramureș ( în județul Maramureș sunt la ora actuală 30 de membri ai Uniunii Scriitorilor din România,) dar asta nu îl scutește de faptul că dimensiunea sa artistica nu se potriveşte decât arare cu ... pre marea sa modestie. Un bărbat demn și respectabil, tată de familie și gospodar cu tradiție silvică, Macarie...e mai mult printre legumele lui...pe arie. Mă bucur că băieții lui s-au întors din Franța în ograda părintească pentru a-i fi aproape din dragoste, din admirație și din recunoștință. Dorel Macarie e un POET, nu un presupus... artist, a vrut să fie actor dar e actorul unei mari capodopere: viața și creația sa.

A publicat până acum trei volume de versuri: „Revista de modă a tristeții”, „Să vină medicul legist” și „Convalescența paltonului asaltat de molii”

Cer să fiu crezut nu pe cuvânt ci pe valoare și anexez aici două poeme pe care le culeg acum din revista ”România KM O” singura revistă de cultură căreia i-am fost redactor șef, revistă care a apărut numai în 5 numerere dar care a intrat deja in Istoria presei culturale românești.

Contaminare în Decembrie

Decât închis într-o gheretă

La poarta muzelor cu schepsis

Mai bine aș avea în gât

Un os banal de-arcaeopterix

Să grohăi precum cei cu rât

În cocine cu jir și cretă

Dar m-a contaminat, precis

Ca negrii din orașul Memphis

De jaz nebun și de trompetă

Azi noapte un poem femelă

Cu trinichella poesis...

N-am să visez eu lumea

N-am să visez eu lumea

Profesore specialist in lupta contrariilor

Cîțeaua fată întotdeauna

Unde nu te aștepți

Ăla cu felia de pâine întinde doar coaja

Miezul îl face pesmeți

Apoi îl aruncă în stepă la pitpalaci

Sfinte Sisoe, ce curvă curvăsăreală se întâmplă

În ierburile înalte

Nici un pui nu-i în cuibul matern

Exodul evreilor de la promisiune la uger

n-am să visez eu lumea

tenia se oftică la mâncarea de post

burlacii scot pieptul cu insigne

în formă de raci

o clanță ruptă, un ciot

fără putere în desferecat

semințele sunt la încolțit

dialectica și fasolea fac fâss

n-am să visez eu lumea

îmi ajunge coceanu

dați volumul mai mare

cântă Frații Pește și

Romica Puceanu...

                                                       Nicolae Scheianu