vineri, 14 decembrie 2018

MACARIE - POETUL


 M-am hotărât să scriu și să postez azi în pagina scheiană despre un poet nu numai adevărat dar și plin de vigoare și originalitate, despre un poet neinteresat și neispitit de Gloria pe care o călăresc cu surle și trâmbițe mulți poeți și poetese, unii pe drept, alții cu ”dispense” conjuncturale, care vor expira foooarte repede. A împlinit de o săptămână 63 de ani...Este vorba de prietenul meu DOREL MACARIE, născut, crescut și hrănit, și la propriu și la figurat, în Cicîrlău, satul proptit şi ocrotit de marile podgorii de aici, aflat la 16 km de Baia Mare, satul Festivalului Naţional de Literatură "Vasile Lucaciu" de care se poate să fi auzit, locul de baştină al renumitului interpret popular Nicolae Sabău și al festivalului de muzică populară patronat de acesta. E foarte puțin cunoscut ca poet, așa cum sunt încă mulți alți poeți formidabili din Maramureș ( în județul Maramureș sunt la ora actuală 30 de membri ai Uniunii Scriitorilor din România,) dar asta nu îl scutește de faptul că dimensiunea sa artistica nu se potriveşte decât arare cu ... pre marea sa modestie. Un bărbat demn și respectabil, tată de familie și gospodar cu tradiție silvică, Macarie...e mai mult printre legumele lui...pe arie. Mă bucur că băieții lui s-au întors din Franța în ograda părintească pentru a-i fi aproape din dragoste, din admirație și din recunoștință. Dorel Macarie e un POET, nu un presupus... artist, a vrut să fie actor dar e actorul unei mari capodopere: viața și creația sa.
A publicat până acum trei volume de versuri: „Revista de modă a tristeții”, „Să vină medicul legist” și „Convalescența paltonului asaltat de molii”
Cer să fiu crezut nu pe cuvânt ci pe valoare și anexez aici două poeme pe care le culeg acum din revista ”România KM O” singura revistă de cultură căreia i-am fost redactor șef, revistă care a apărut numai în 5 numerere dar care a intrat deja in Istoria presei culturale românești.

Contaminare în Decembrie

Decât închis într-o gheretă
La poarta muzelor cu schepsis
Mai bine aș avea în gât
Un os banal de-arcaeopterix
Să grohăi precum cei cu rât
În cocine cu jir și cretă
Dar m-a contaminat, precis
Ca negrii din orașul Memphis
De jaz nebun și de trompetă
Azi noapte un poem femelă
Cu trinichella poesis...

N-am să visez eu lumea

N-am să visez eu lumea
Profesore specialist in lupta contrariilor
țeaua fată întotdeauna
Unde nu te aștepți
Ăla cu felia de pâine întinde doar coaja
Miezul îl face pesmeți
Apoi îl aruncă în stepă la pitpalaci
Sfinte Sisoe, ce curvă curvăsăreală se întâmplă
În ierburile înalte
Nici un pui nu-i în cuibul matern
Exodul evreilor de la promisiune la uger
n-am să visez eu lumea
tenia se oftică la mâncarea de post
burlacii scot pieptul cu insigne
în formă de raci
o clanță ruptă, un ciot
fără putere în desferecat
semințele sunt la încolțit
dialectica și fasolea fac fâss
n-am să visez eu lumea
îmi ajunge coceanu
dați volumul mai mare
cântă Frații Pește și
Romica Puceanu...

                                                       Nicolae Scheianu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu