Acesta,
cunoscut ca fiind „Groful de la Pribileşti”, a fost geograf, membru al
Academiei ungare de ştiinţă iar ca om politic, a ajuns prim-ministru al Ungariei
în perioadele 1920-1921 şi 1939-1941. Tatăl său, Géza Teleki (1843-1913), a
fost scriitor şi om politic maghiar, ajuns pentru o perioadă scurtă ministru de
interne în Imperiul Austro-Ungar. Mama contelui de la Pribileşti a fost Irén
Murati (1852-1941), fiica unui bogat negustor grec.
La 25 iulie
1920, guvernatorul Miklós Horthy îl desemnează pe contele Teleki Pál ca
prim-ministru. La 14 aprilie, în anul 1921, Teleki Pál eşuează în negocieri cu
Carol al IV-lea şi îşi dă demisia. Rămâne însă celebru în istorie pentru cele
12 legi anti-evreieşti pe care le-a iniţiat în primul său mandat. E de menţionat
acel "numerus Claurus" devenit catastrofal în timp. În anul 1940,
Teleki Pál se întâlneşte în Germania cu Adolf Hitler şi-i propune deportarea
evreilor din Europa după încheierea războiului.
Teleki Pál
apare în anul 1938 ca ministru al Culturii, fiind unul dintre reprezentanţii
delegaţiei Ungariei la Dictatul de la Viena. Pe 12 decembrie 1940, la Belgrad,
acesta semnează tratatul de prietenie cu Iugoslavia, dar la 2 aprilie 1941,
Horthy permite trupelor germane să treacă prin Ungaria spre Iugoslavia
determinându-l pe Teleki Pál ca în numele Codului onoarei nobililor maghiari să
se sinucidă în ziua urmatoare de după gestul lui Horthy. În 1949, imobilul a
fost naţionalizat de proaspătul regim instaurat, iar în regimul comunist a avut
diverse întrebuinţări: sală de baluri, de cinema, depozit pentru cereale, sediu
al Cooperativei Agricole de Producţie Pribileşti, două dintre săli funcţionând
ca grădiniţă pentru preşcolarii din Pribileşti. Tot în 1949 întreg mobilierul
aflat în interiorul castelului a fost furat de către localnici sau şefii noii
nomenclaturi sau aruncat.
Întrucât
domeniul nu a fost revendicat de moştenitorii vechilor proprietari, în 2006 a
trecut în proprietatea privată a comunei Satulung. În anul 2007, imobilul a
fost cumpărat de un urmaş englez al familiei Teleki. Preţul stabilit în urma
evaluarii a fost de 244.000 de euro plus TVA. Pe atunci, primarul comunei
Satulung dl. Augustin Panici motiva că primaria n-are bani pentru reabilitarea
monumentului şi că imobilul ar putea fi inclus într-un circuit turistic ca
„punct forte" al regiunii. De-a lungul timpului, clădirea a fost vizată
pentru mai multe proiecte, cel mai răsunător fiind de Centru cultural de
interes zonal sau cazinou. Dar proiectul a rămas tot la stadiu de declaraţie.
După mai multe runde de licitaţii, autorităţile locale au reuşit să scape de
castel.
După renunţarea
Ministerului Culturii şi Cultelor la dreptul de preemţiune, monumentul a fost
vândut de către Primăria Satulung (septembrie 2007), firmei GIPFIX CONSTRUCT
SRL Bucureşti, societate comercială cu capital privat integral străin (asociaţi
cetăţeanul britanic Peter John Tweedie şi Mariana Tweedie, cu dubla cetăţenie,
română şi britanică) firmei, avându-l ca administrator pe Tweedie Peter John,
descendent al familiei Teleki.
În
ianuarie 2008, Monitorul Oficial menţiona apariţia unei societăţi comerciale
numită „Castelul Teleki SRL” care avea ca obiect de activitate turismul.
Fondator şi administrator al acestei societăţi este acelaşi cetăţean britanic.
Numai că
vânzarea nu s-a dovedit a fi o mişcare câştigătoare. Nici noul proprietar, deşi
străin, nu respectă prevederile Legii 422/ 2001 privind protejarea monumentelor
istorice. Mai exact, in documentaţia depusă pentru participarea la licitaţia
organizată de Primaria Satulung în 2007, reprezentanţii firmei şi-au asumat
angajamentul de a transforma clădirea în centru de conferinţe. Termenul propus
de ei pentru finalizarea lucrărilor era decembrie 2009. Doar că, la un an de la
termenul teoretic de finalizare, lucrările nici nu au început! Ba mai mult,
proprietarii şi-au neglijat obligaţiile legale de protecţie, consolidare,
conservare, întreţinere şi asigurare a integralităţii clădirii, determinând
amplificarea stării de degradare a imobilului şi aşa „şubredă".
Astăzi, aprilie 2019, monumentul, încadrat în categoria de
arhitectură „castel" (cu 2 nivele, 2 turnuri laterale şi 3 tipuri de ferestre,
având o suprafaţă de 600 metri pătraţi) se află într-o stare avansată de
degradare, prefigurându-se riscul prăbuşirii sale.
Starea de
conservare nesatisfăcătoare este generată de neglijenţa proprietarului care nu
a întreprins, de la achiziţie, nici o intervenţie de restaurare deşi prin
contractul de vânzare-cumpărare s-a angajat să transforme monumentul în centru
de conferinţe/recepţii până la sfârşitul anului 2009. Perpetuarea acestei stări
de fapt este cauzată şi de pasivitatea autorităţilor locale, care tolerează
lipsa de preocupare a actualului proprietar, cu toate că au competenţa de a
aplica inclusiv amenzi în cazul în care constată încălcări ale obligaţiilor
privind întreţinerea monumentelor istorice. Să mai spunem faptul că grandiosul
castel nu a fost renovat niciodată, singura parte refacută fiind acoperişul (care
la rândul lui are nevoie de reparaţii), în 1998, de către Ministerul culturii,
pe vremea ministrului Ion Caramitru. Localitatea Pribileşti, atestată
documentar din 1405, a aparţinut domeniului Cetăţii Chioar şi a fost deţinută
de familia Dragffy, iar în a doua jumătate a secolului XVII-lea a fost donată
familiei Teleki.
Poate că acest articol îi va sensibiliza în ceea ce priveşte
soarta castelului din Pribileşti pe cei de la Primăria Satulung, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu
Maramureş şi Consiliul Judeţean Maramureş.
prof. Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu