Corul „Glasul Chioarului”din Şomcuta Mare la 130 de ani de activitate

 În curând, pe 19 mai 2019, corul „Glasul Chioarului” va marca un eveniment rar nu numai pentru această parte a României, ci putem afirma cu mândrie că este o sărbătoare cu care foarte puţine coruri se pot lăuda. De la „Reuniunea corală a plugarilor români din Şomcuta Mare”, care a luat fiinţă în 27 octombrie 1889, şi până la corul mixt „Glasul Chioarului” de acum, e un drum lung, plin de râvnă, dăruire, muncă, pasiunea de a menţine trează mereu mândria naţională, unitatea, şi pe deasupra, spre bucuria noastră, toate acestea sunt încununate de notabile realizări artistice.

După cum se vede şi din numele sub care această corală a activat, componenţa socio-profesională a formaţiei a suferit profunde schimbări de-a lungul celor peste o sută de ani, aşa cum însăşi localitatea a suferit transformări majore, care au dus-o de la micuţul sătuc chiorean, care pe vremuri se găsea în proprietatea vestiţilor voievozi maramureşeni Drag şi Balc, la orăşelul de azi în plină dezvoltare. Cu toate schimbările de profil, de la cor bărbătesc la cor mixt, cu toate schimburile fireşti de generaţii, de dirijori, de împrejurări istorice în care corul şomcutean a activat, există totuşi o evidenţă constantă, grefată pe performanţe artistice, aceea de a avea în repertoriul permanent lucrări inspirate din trecutul şi prezentul istoric al nea­mului nostru, prelucrări din folclorul local şi naţional, iar mai nou, corul are în repertoriu şi valoroase lucrări din literatura muzicală universală.

E greu de crezut că inimosul şi vrednicul dirijor, învăţătorul Elie Pop, cel care a pus bazele corului plugarilor şomcuteni, şi-ar fi putut imagina în 1889 drumul atât de ascendent al formaţiei sale, care, transformându-se în cor mixt, va ajunge să abordeze un repertoriu atât de pretenţios ca cel pe care corul îl are azi şi, mai ales, să-şi imagineze evidenta notorietate în plan regional şi naţional. De aceea, aş face un salt peste timp, de la învăţătorul Elie Pop la profesorul Iustin Podăreanu, actualul dirijor al corului din Şomcuta Mare, aducând şi un bine-meritat omagiu tuturor dirijorilor care s-au perindat la conducerea corului în cei 130 de ani, dar insistînd mai ales asupra muncii celui care i-a adus strălucire corului în ultimul timp, alături de o bine conturată personalitate.

Am ascultat „Glasul Chioarului” în diverse ocazii. În concerte proprii, reuniuni corale, concursuri locale, regionale sau naţionale. Întotdeauna am fost plăcut surprins de culoarea timbrului, specifică fiecărei partide corale în parte, calitate datorată lui Iustin Podăreanu, care cunoaşte foarte bine tainele vocii umane, ştie să imprime corului şomcutean personalitate, prin coloritul timbral al ansamblului. La aceasta trebuie adăugată ştiinţa de a selecta în repertoriu piese de certă valoare artistică, bine raportate la posibilităţile tehnice ale formaţiei. Într-un cuvînt, cor cu personalitate.

În anul în care Iustin a lipsit de la pupitru, m-am străduit şi eu, cât am putut, să menţin formaţia la parametrii care se impuneau. Am întâmpinat greutăţi, care se manifestă evident şi azi. La corurile de amatori mai ales, problema înlocuirii treptate a generaţiilor de corişti ridică probleme de cele mai multe ori. De aici urmând alte şi alte inconveniente. Acest lucru influenţează major calitatea realizărilor artistice, fapt pentru care fenomenul trebuie să stea nu numai în atenţia dirijorului, dar şi a conducerii corului, ba chiar a celor care conduc destinele localităţii şi ale judeţului, fiind vorba de un cor emblematic, cu activitate centenară. Aşadar, corul „Glasul Chioarului” din Şomcuta Mare „merită mai mult”. Ba este foarte adevărat şi sloganul „România merită mai mult”.

Sperînd la implicarea celor chemaţi să poarte de grijă unei formaţii valoroase, care a devenit fie şi numai prin vechime „valoare de patrimoniu naţional”, doresc corului „Glasul Chioarului”, la cei 130 de ani de activitate, să lupte pentru a îşi menţine aceeaşi strălucire cu care ne-a obişnuit, aceeaşi vigoare şi aceeaşi personalitate.

Prof. Ion SĂCĂLEAN