Liviu-Emil Borlan, profesor de armonie, contrapunct, forme
muzicale și estetică la Liceul de Artă
din Baia Mare, metodist la Consiliul Judeţean al Sindicatelor, instructor al
Centrului Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare Maramureş, dirijor,
compozitor, s-a născut la 7 iulie 1936
în comuna Sanislău, judeţul Satu Mare, fiind unicul copil al soţilor Ana Borlan
(născută Chereji), profesoară de muzică şi Emil-Alexandru Borlan, renumit
avocat. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut la Sanislău iar clasele I-IV le-a
făcut la Beiuş. Era un copil precoce, cu visuri îndrăzneţe, ale căror
aptitudini au fost puse în valoare de către părinţii lui (la trei ani şi
jumătate studia pianul). A urmat clasele a VI, a VII-a la Şcoala din Sanislău,
apoi a fost transferat pentru clasele a VIII-a – a XI-a la Satu Mare, fiind
absolvent de liceu cu examenul de maturitate promovat cu 10 (zece) în anul
1954. După absolvirea liceului, la îndemnul familiei de a continua cariera
juridică a tatălui său , a urmat cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii
Babeş – Bolyai Cluj Napoca, obţinând Diploma de stat în 1959. În perioada studenţiei
a fost o prezenţă vie la concertele Filarmonicii clujene, la spectacolele de
operă, la serile muzicale organizate de Casa de Cultură a Studenţilor, unde a
devenit membru şi dirijor al unor formaţii muzicale. Întorcându-se la iubirea
dintâi, a dat admitere la Conservatorul de Muzică (Academia de Muzică „Gheorghe
Dima”), Facultatea de compoziţie, Dirijat şi Pedagogie. Examenul de diplomă l-a
promovat în anul 1965, iar licenţa în compoziţie a obţinut-o la Conservatorul
din Bucureşti, Catedra de muzică corală a doamnei prof. Irina Odăgescu
Ţuţuianu.
Între anii 1964-1966
a activat ca dirijor al Orchestrei de muzică uşoară a Casei de Cultură a
Studenţilor din centrul universitar transilvan, ocupând şi postul de maestru
co-repetitor la această instituţie. Din septembrie 1966 a venit la Baia Mare şi
a ocupat diferite funcţii, printre care şi aceea de dirijor al Ansamblului de
cântece şi dansuri „Maramureşul”. Concomitent a îndrumat şi condus diferite
formaţii de amatori din judeţ, coruri, grupuri vocale, formaţii de muzică
populară, muzică uşoară, solişti vocali, ansambluri de estradă. O bună colaborare
o are cu formaţiile artistice de amatori din comunele Finteuşu Mare şi Satulung,
sat Pribileşti. De altfel, căminul cultural din localitate, în semn de preţuire
pentru ceea ce a făcut pe plan cultural pentru pribileni îi poartă numele. A
realizat numeroase înregistrări la radio, televiziune, a organizat în sala
Teatrului municipal excelente concerte-lecţii în colaborare cu Filarmonica de
Stat din Satu Mare. Aceste spectacole l-a determinat pe Dorin Suru să
consemneze: „Conducerea muzicală a spectacolului „Câtu-i Maramureşu” aparţine compozitorului Liviu Borlan, a cărui
mână dirijorală se simte permanent, atentă şi sobră. De altfel, lui i se
datorează punerea la punct a acestei orchestre populare, redusă ca număr, dar
nu şi ca valoare”. Referitor la acest moment artistic de vârf, Liviu Borlan a
spus: „Am încercat să aduc cât mai multe din perlele obiceiurilor strămoşeşti,
să disting prea-frumosul de frumos şi să caut să le pun în lumină prin
mijloacele tehnicii culte”.
Între anii 1979-1981, după plecarea în eternitate a
maestrului Gheorghe Velea, Liviu Borlan a devenit îndrumător al coriştilor din
Corala „Prietenii muzicii” din Baia Mare. Într-un ziar local se confesează:
„Muzica corală, mă interesează în principal în calitate de compozitor sau
prelucător de folclor şi numai în plan secundar în calitate de dirijor”. Din
anul 1970, datorită activităţii sale prodigioase în domeniul creaţiei muzicale
a devenit membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
Muzicologul de valoare mondială Viorel Cosma îl include în lucrarea sa
„Muzicieni din România” în rândul personalităţilor de seamă ale şcolii
naţionale de compoziţie. Talentul, originalitatea stilului, profesionalismul şi
dragostea pentru folclorul autentic, îl fac pe Liviu Borlan cel mai mare compozitor
al Maramureşului din toate timpurile.
În sprijinul meu vine şi ampla-i operă,
pe care o puteţi citi mai jos:
FIŞĂ
BIO-BIBLIOGRAFICĂ
Studiile muzicale le-a început cu Ana
Borlan (pian), apoi cu Angela Perianu şi Philomena Oşanu (pian) la Conservatorul
Popular din Baia Mare, continuându-le la Conservatorul Cluj Napoca (1959-1965),
cu Sigismund Toduţă (compoziţie), Vasile Herman (teorie-solfegiu, forme
muzicale), Cornel Ţăranu (armonie), Max Eisikovits (contrapunct), Wilhelm
Demian (orchestraţie), Gheorghe Merişescu şi Romeo Ghircoiaşiu (istoria
muzicii), Ioan R. Nicola şi Traian Mârza (folclor), Szabo Geza, Nina
Paniova-Sebessi şi Aurel Mirişan (pian). A urmat Facultatea de ştiinţe juridice
din Cluj Napoca (1954-1959), obţinând diploma de stat.
Dirijor de orchestră la Casa de Cultură a Studenţilor din
Cluj-Napoca (1964-1966) şi la Ansamblul „Maramureşul” din Baia Mare
(1966-1972); profesor de armonie, contrapunct, forme muzicale şi estetică la
Liceul de Muzică şi Arte Plastice din, Baia Mare (1972-1975); instructor
principal la Centrul Judeţean de îndrumare a Creaţiei Populare Maramureş din
Baia Mare (din 1975). A condus diferite coruri de amatori din Maramureş. A
realizat înregistrări şi transmisii radiofonice şi de televiziune. A susţinut
concerte-lecţii, conferinţe. A întreprins turnee artistice în Elveţia (1976) şi
Franţa (1978). A publicat articole în revista „Cântarea României”.
MUZICĂ SIMFONICĂ
• Uvertura
„Sătmar 1000” (1974);
• Rapsodia
someşeană (1975);
• Concertul
pentru pian şi orchestră „Romantism XX” (1976);
• Concertino
pentru violă şi coarde (1979);
• Concertino
pentru orchestră simfonică (1980);
• Serenada pentru
vioară şi orchestră de coarde (1982).
MUZICĂ DE FANFARĂ
• Rapsodie
(1984);
• 5 Dansuri din
Oaş (1986).
MUZICĂ DE CAMERĂ
• Monosonata (1984),
pentru vioară şi pian.
MUZICĂ CORALĂ
• Triptic coral
maramureşean (1963), pentru cor mixt;
• Slavă ţie
Românie (1964), pentru cor mixt;
• Până când o
inimă mai bate (1966), pentru cor mixt;
• Sânt miner
(1967), pentru cor mixt;
• Ad Pacem
(1972), pentru cor mixt;
• Un veac de
cântece românesc (1973), pentru cor mixt;
• Serenadă
madrigal (1974), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;
• Pământ al
visurilor noastre (1974), pentru cor mixt;
• Vom apăra
(1974), pentru cor mixt;
• Cântec de 1 Mai
(1974), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;
• Cântec pentru
Vasile Lucaciu (1975), pentru cor mixt;
• O, ţara mea
(1975), pentru cor mixt; versuri de Alexandru Bălănescu;
• Muncitorii de
pădure (1976), pentru cor mixt, versuri populare;
• De drag şi de
dor (1977), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;
• Moisei (1978),
pentru cor mixt, versuri de Ion Brad;
• Epopeea
someşană (1979), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;
• Bună seara la
fereastră (1979), colind pentru cor mixt, versuri populare;
• Până când o
inimă mai bate (1980), pentru cor bărbătesc, versuri de Liviu Borlan;
• Bată-te dorul,
Gutâi (1980), pentru trei voci egale, versuri populare, în „Ecoul patriei”,
Bucureşti, 1981;
• Cântec nou de
leagăn şi de pace (1980), pentru soprană şi cor de femei, versuri de Liviu
Borlan;
• Prin Maramureş
pe urmele lui Bartak (1980), poem pentru solişti, cor mixt şi percuţie, versuri
populare;
• Demnitate
(1980), poem pentru cor mixt, versuri de Sebastian Popescu;
• Casa
strămoşească (1981), pentru cor mixt, versuri de Sebastian Popescu;
• Legământ
(1981), pentru cor mixt, versuri de Sebastian Popescu;
• Cămara zânelor
(1981), pentru cor mixt, versuri de Ion Vădan;
• În frunte cu
partidul (1981), pentru cor bărbătesc, versuri de Sebastian Popescu;
• Flori dalbe de
pace (1982), pentru voci egale, versuri de Liviu Borlan;
• Dorinţa (1982),
pentru cor bărbătesc, versuri de Octavian Goga;
• Cântec de nuntă
din Vad (1982), prelucrare pentru trei voci egale, versuri populare, în Floare
mândră din grădină, Bucureşti, 1982;
• Un cântec
pentru România (1982), pentru cor mixt, versuri de Sebastian Popescu;
• Horea lui Ionaş
(1982), pentru cor mixt, versuri de Gavrilă Bledea;
• De greu găzd-ai
adurmitu (1982), prelucrare pentru cor mixt, versuri populare;
• Balada
întemeietorilor de ţară (1983), pentru cor bărbătesc, versuri de Gheorghe
Chivu;
• Suita
oltenească (1983), pentru cor mixt, versuri populare;
• Flori de mină
(1983), suită pentru cor bărbătesc, versuri populare şi de Ion Sugarin şi Liviu
Borlan;
• Maramureş de
legendă (1983), pentru cor bărbătesc, versuri de Liviu Borlan;
• Acum ori niciodată pace (1983), pentru cor
mixt, versuri de Anghel Pop;
• Judecata lui
Pintea (1983), poem pentru cor mixt, versuri populare;
• Cei cu inima
română (1983), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;
• Din iubire
pentru ţară (1983), pentru cor mixt, versuri de Anghel Pop;
• Triptic la
Ţebea (1983), pentru tenor, recitator şi cor bărbătesc, versuri de Ioan
Meiţoiu;
• Suită
oltenească (1984), pentru cor mixt, versuri populare;
• Doina (1984),
pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;
• Prin Ţara
Loviştei (1985), pentru recitator, cor mixt şi instrumente de percuţie, versuri
populare;
• Plaiuri
ardelene (1985), pentru cor de femei, versuri de Doina Mândraş;
• Crezul suprem
(1986), pentru cor bărbătesc, versuri de Vasile Gaftone;
• Doina din
Ardeal (1987), pentru cor mixt, versuri de Liviu Borlan;
• Suita
transilvană nr.1 (1986), prelucrare pentru solo de bariton şi cor mixt, versuri
populare.
CÂNTECE PENTRU
COPII
• Întâia zi de
şcoală (1976);
• Sâmbra copiilor
(1978);
• Masa tăcerii
(1979);
• Viaţa, pacea
(1980);
• Mâine, când vom
fi mari (1984).
MUZICĂ UŞOARĂ
• Nu mai sunt
copil (1963), pentru voce şi pian;
• Un cântec
rătăcit (1967), pentru voce şi pian;
• Ceas târziu
(1969), pentru voce şi pian.
prof. Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu