Poezii de Gabriel DINU

Bubico, Dumnezeule!

De dimineață bei cafeaua

și arunci câinele pe fereastră.

Prea începuse să semene cu Dumnezeu!

Cum dracu să te închini la un câine?

Abia ai timp cu telefonul în mână

de flora și fauna

politică și nu numai,

de pe rețelele sociale.

Flori, pisici, iepuri și maimuțe.

Așa că, de dimineață

îți bei cafeaua și arunci câinele pe fereastră.

Și nimeni, de nicăieri, nu îl strigă:

-Bubico, Dumnezeule, vin' la mama!

Fericire

Ea începuse să mă strige
pe numele meu mic,
o strigam şi eu tot
pe numele mic:Fericire!
Era una din zilele acelea
când promitem sa fim mai buni,
mai...
ziua poeziei, ziua națională,a femeii,
a bărbatului,Crăciun,Paște,
ziua securistului de omenie,
zile uitate imediat
a doua zi.

Înainte de una din amneziile acestea
mă striga pe numele mic,
o strigam si eu: fe-ri-ci-re!

Salubritate

În fiecare zi ucidem îngerul

din noi și-l aruncăm în stradă,

să-l ia gunoierii.

Prima zi nu este zi de ridicat gunoiul.

A doua zi se întâmplă ceva,

o jenă,o pană de carburant

și mașina de gunoi

lipsește din nou.

A treia zi îngerul a înviat.

Se ridică și caută un nou adăpost temporar.

După scurtă vreme, va fi din nou aruncat

în calea mașinilor de gunoi.

Nefericire

Pe atunci nu exista google translate

și profesori de limba engleză

erau mult mai rari .

Existau mulți profesori de limba franceză

și munți de profesori de limba rusă.

Dar mai ales exista o băutura perfectă

incoloră numită vodcă

pe care adesea o traduceam cu o

băutură roze numită vin.

Destul de des eram fericiți

și ne zâmbeam unii altora.

Și da,eram atât de ignoranți și primitivi

încât nu cunoșteam cuvântul nefericire.

Cu timpul l-am cunoscut cu toții

și am renunțat fiecare la câte ceva,

cărți,idealuri și vise.

Multi dintre noi atunci

au implorat-o pe ea, Moartea să vină

făcându-i loc ca unei amante,

în patul conjugal.

La cei mai mulți ea,docilă

a venit.

Pentru ceilalți deși am implorat-o

la fel,deși există google translate,

nu a venit,încă.

Ea și atât

Ea plecase cândva,odinioară,
în altă viață,mai demult.
Nici numai știu
dacă am plâns,
sau cât de mult
ne-a durut.
Când a revenit,
ca un elev conștiincios
la serbarea școlară,
ca un preot ce cântă
veșnica pomenire,
mi-a recitat
toate morțile mele pe de rost.
Și mi-a spus atât:
-După moarte se pune virgulă,
nu punct.

Chișinău mon amour

Ei ne așteptau ca pe o rudă bogată

ce urma să vină

să-i îmbrace după ultima modă,

apoi să-i ia de mână

și să-i ducă acasă.

Ei ne așteptau cum bunicii noștri

au așteptat o altă rudă bogată,

pe unchiul lor Sam.

Ei ne așteptau și când am venit,

le-am adus sufletele noastre

învelite în câte o carte.

Și o țigară pentru fratele poetului

deportat cândva în Siberia.

Dumnezeu și multe lucruri mărunte

Într-o lume bântuită de spaime,

folosind niște reguli,

unele recomandări,

îl găsim pe Dumnezeu

în multe lucruri mărunte.

În tampoanele always,

în teste de sarcină,

în prezevativele durex,

în sticla de whisky,

în sticla de vodcă,

în berea la pet,

în băutura carbogazoasă,

în carnea congelată

ori refrigerată.

Și în multe alte lucruri mărunte.

Numai la EL acasă

în Noaptea Învierii,

cel mai probabil

nu-l vom găsi.

Vor emite un decret,

o ordonanță ceva

cu recomandarea

de-a ne aprinde

singuri lumânarea

la miezul nopții.

Fix așa,

cum îți aprinzi din plictiseală,

țigară de după.

Perpetuum mobile

În fiecare zi ne doare,

ne trece.

Ne așezăm stângaci

de partea drepților

și drepți de partea

celor strâmbi.

Apoi din nou ne doare

și ne mirăm de ce ne-a durut.

Și din nou ne trece

fără a ne mai mira

de data asta.

Doar continuăm

să ne așezăm

stângaci de partea drepților

și drepți de partea

celor strâmbi,

într-un perpetuum mobile

ce se numește viață.