Relaxarea condiţiilor de participare la alegerile locale

Prinşi cu totul în campania anti-Covid-19, politicienii par să fi uitat de alegeri. Cu sau fără pandemie, alegerile sunt obligatorii.

În urmă cu o lună, pe 6 aprilie, guvernul a dat o ordonanţă de urgenţă prin care prelungea mandatele aleşilor locali cu şase luni. Acest lucru înseamnă că alegerile pot fi organizate în acest răstimp, în funcţie de evoluţia pandemiei, dar nu mai târziu de 31 decembrie.
Este avansată ca dată a alegerilor locale sfârşitul lunii septembrie, urmând ca parlamentarele să aibă loc la sfârşitul lunii noiembrie sau în decembrie.

Desigur, este important să se ştie din timp când vor avea loc alegerile, dar ordonanţa de la începutul lunii aprilie aduce elemente noi care pot influenţa rezultatele alegerilor.
În primul rând se poate observa că s-a lărgit accesul candidaţilor şi partidelor la alegeri. Mai puţine semnături, mai puţini bani în conturile formaţiunilor care pot depune liste electorale.

Cu cât mai multe partide şi candidaţi, cu atât mai democratice sunt alegerile.

Pentru candidaţii independenţi şi partidele mici era o problemă adunarea semnăturilor.

Acum nu este necesară decât o singură listă de semnături valabilă atât pentru candidatul de primar şi preşedinte de consiliu judeţean, cât şi pentru lista de consilieri.

S-a redus şi numărul de semnături. Un partid sau o alianţă trebuie să depună la Biroul Electoral Central o listă cu 25.000 de semnături, iar pentru un judeţ sunt de ajuns doar 500 de semnături. Pentru Bucureşti numărul urcă la 1.000 de semnături.

Mai mult decât atât, organizaţiile minorităţilor naţionale pot participa la alegeri şi fără semnături, în locul lor fiind de ajuns să facă dovada că au un cont bancar pentru campania electorală cu o sumă echivalentă cu 50 de salarii minime pe economie. Candidaţilor independenţi la funcţia de primari sau preşedinţi de consiliu judeţean li se pretinde să facă dovada că au în cont bancar cu 3% din suma necesară pentru susţinerea campaniei electorale pentru funcţia respectivă.

O democraţie mai largă decât asta nu se poate imagina.

Cu toată sărăcia adusă de coronavirus, în aceste condiţii pot candida pentru funcţia de primar câteva sute de mii de pretendenţi. Practic, s-au eliminat toate piedicile de ordin financiar, precum şi efortul de a aduna semnături de susţinere.

Nu s-ar putea spune că sunt modificări cu totul noi. Ceva asemănător a fost la alegerile din 1990. Au participat la primele alegeri libere din mai 1990 partide cu 21 de membri.

Consecinţele? Divizarea partidelor mari, fărâmiţarea formaţiunilor politice serioase.

Partidele istorice s-au rupt în zeci de bucăţele. Singurul rămas intact a fost FSN, transformat pe urmă în PDSR.

Pornind de la experienţa anilor 1990 putem aprecia că în linii mari fenomenul se va repeta în anul 2020. Nu este necesar să se mai facă nicio selecţie. Având în vedere că primarii şi preşedinţii de consilii judeţene vor fi aleşi dintr-un singur tur va scădea semnificativ procentul cu care vor fi aleşi viitorii primari şi preşedinţi de consilii. Nimic nu-i poate împiedica pe cetăţenii dornici să se afle în treabă să-şi depună candidaturile, fie şi la mişto.

Lărgirea bazei democratice înseamnă divizare. Pe de altă parte, inflaţia de candidaţi nu conduce la consolidarea partidelor politice care au demonstrat de-a lungul timpului că pot realiza proiecte şi sunt capabile să le pună în practică având în rândul lor oameni bine pregătiţi, profesionişti din toate domeniile.

Dar se mai iveşte o problemă: în acest moment pe piaţă există şapte jucători politici – PSD, PNL, USR, Pro România, ALDE, PMP, UDMR. Nici acestea, şapte la număr, nu sunt în stare să se înţeleagă, nici la nivel naţional, nici local.

În realitate, relaxarea condiţiilor de participare la alegerile locale va avea drept consecinţă o şi mai mare fărâmiţare a formaţiunilor politice.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş