Din Istoria Băii Mari (8)

                                                       Foto: Fosta Judecătorie Baia Mare
Să pășim în Cetate,

   Trec totuși  Podul Viilor, mă gândeam că sentinelele de la pod  m-ar fi putut  confunda cu vreun miner, deoarece  nici ținuta noastră ca elevi nu era mai elegantă, ba aș spune că materialul  era doc ordinar, nu ca ale minerilor care erau din stofă englezească (este vorba de cea de paradă).    

Pe scurta stradă  ce se deschidea în dreapta între Corpul de gardă și Biserica reformată, știind că clădirea din față este monetăria, nici nu ne prea uitam, deoarece ne-am fi întâlnit cu o altă santinelă, dar asta nu era ca cea de la bariera podului, pur și simplu te urmărea din priviri și  mai punea și întrebări, mai ales ce cauți acolo ?!

    Podul acesta al Viilor  era construit odată cu Cetatea și firesc a fost reparat de câte ori a trebuit, ultima dată în anii 2018. Dar imediat după ce au introdus autobuzele după inundațiile din 1970, în urma ploilor neimaginat de bogate conducerea județului, pentru a  preveni o viitură, care să aducă  pagube sau chiar ruperea ”Barajului” de la Firiza  au decis golirea Barajului. Atunci marginile râului Săsar erau pline până sus și valurile râului la acea viteză făceau o coamă a valurilor de 40-50 cm. Asta spune automat  că unde malurile erau mai  joase, apa a dat pe dinafară și la ”Albina” apa avea 30 cm. S-a hotărât oprirea circulației pe Podul Viilor și am rămas cu podurile de la SCCM și cel de la Ferneziu.      A fost o situație  care a rupt orașul în doi și dacă luam autobuzul, acesta se oprea la pod, treceam podul pe jos și de acolo la școală sau piață.

    În partea de nord a orașului era școala de pe Valea Roșie, Avram Iancu, școala numărul 6 (Nichita Stănescu) și mai târziu numărul 12 (acum Victor  Babeș)  Actuala ”Facultate de Nord” nu era construită, dar aveam Școala nr. 3 de pe strada revoluţionarului Garibaldi.

    Deci din 21 de școli generale și 9 licee, celelalte erau în partea de sud. Deci pe partea de Nord erau doar 4.  Deci la 25 de mii de oameni (cartierul Săsar) atâta posibilități erau, nu tu magazine de haine, pantofi, mercerii,  metalo-chimice, aproape nimic etc.

    Acum acest pod și la inițiativa fostului primar Cristian Anghel, acum este o bijuterie.    

Suntem în cetate și surprinzător ai un sentiment de bună dispoziție, care  te îmbracă prin ceea ce simți. Nu toată lumea  agreează foarte utilizatul în viață "dreptunghi". M-au impresionat gândurile cu care s-a făcut  acest Centru Civic într-un pătrat, care poate fi circumscris într-un Cerc. Acest sentiment nu l-am avut nici în Cluj Napoca, Timișoara sau Satu Mare. Cu toate că oricare din cele trei orașe au clădiri mai valoroase. Acest Centru  foarte familiar este ca o bijuterie  și mă gândesc că poate așa trebuia să fie dacă a fost orașul cu 5 regi și trei prim-miniștri a Ungariei. Dintre toți cel mai falnic rege a fost IOAN CORVIN DE HUNEDOARA, omul pentru care în fiecare zi se roagă pentru el întreaga Lume Catolică la ora 12!

    Nu am fost deplasat când am scris că ești  cuprins de o stare de bună dispoziție, deoarece castelele vizitate cel de la Hunedoara, de la Kronburg (Danemarca), al reginei Elisabeta "Sisi" din Timișoara originară  și sunt convins că și altele, au la subsol pușcării, ori în Baia Mare sunt clădiri cu beciuri, dar nu pușcării.

    Este posibil ca și acest motiv să înveselească pe băimăreni.

    Un alt criteriu de puțini observat, străzile nu sunt cuplate în prelungire, ceea ce duce la stingerea unui eventual curent stradal, care mulți îl reclamă, dar  nu-l sesizează.

    Sunt orașe ca Sibiul, Bucureștiul chiar și Clujul, unde vânturile se amplifică doborând copacii.

    În Sibiu pe acele străzi nu este nimic verde.

    Un alt atu al municipiului nostru Baia Mare este  motivul că el a fost Cetate, dar de retragere, odihnă și distracție.

    În Casa Bay la etaj avea o sală de spectacole, iar la parter teatrul de păpuși. Aici pe vremea comunistă era cinematograful I.C Frimu.

    În clădirea dărâmată de vreme s-a găsit cel mai mare tezaur monetar din Baia Mare. Tezaur expus la Muzeul Județean de Istorie.

    Restaurantul Medieval ("Vinclu") este tot o clădire „L”, care de când o știu a fost tot berărie. Vara este locul cel mai căutat şi după 1990, cel mai profitabil pentru patroni,  mai ales că acolo veneau procurori, judecatori, executori judecatoresti si avocati celebri pentru orasul noastru pentru a mânca si servi o bere proaspătă, ca de exemplu: Niculescu Ţâgârlaş, Mihai Pop Cerneanu, Ovidiu Velezeu, Avram Marian, Emil Blaga, Tiberiu Demarcek, Constantin Pantaru, Traian Velea, Zaharia Manea, Csiha Tamas, Cornelia Bledea, Vasile Jurj, Mariana Râmbu, Radu Ştef, Niţă Lazăr, Radu Gheorghe, Traian T. Istoc, Arthur Fabian, Aurica Giurgiu, Viorel Mociran, Dorel Ciocoiu, Dorin Buda, Florin Talpoş, Angela Tămaş, Dorina Babiciu, Ioan Blăjan, Rafila Moţoc, Gigi Bordei, Tavi Ciolte, Emil Costin, Viorel Iamandi, Mafteiu Roman, etc

    La Nr. 18 Casa Reginei Elisabeta a Ungariei. Peste drum este Hanul. Alte clădiri au fost tot hanuri, dar cu o arhitectură cum sunt multe case în Budapesta, cu curți interioare și târnațuri pentru mișcarea înspre curte.

    Nu pot trece mai departe fără a menționa că acest loc minunat sub conducerea primarilor Cristian Anghel și Cătălin Cherecheș, au fost refăcute fațadele și cu ocazia asta au fost şi reparate. Acum este o plăcere să te plimbi pe Corso!

     Toma Gross Rocneanu