suntem
ostaticii timpului nostru
vântul
fără suflu
rătăcit
în pletele mele
adânceşte tristeţile
şi amărăciunea
acestei toamne
patria mea
şi-a îmbrăcat
în giulgiul morţii
timpul
în jur e o spaimă
cumplită
care într-o zi
o să
treacă
între buzele mele
cuvintele
tremurânde
îşi caută echilibrul
mi-ai cerut să scriu
un poem
despre ţară
şi uite
ce a ieşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu