Nici eu nu cred că ar trebui să se studieze la liceu istoria holocaustului ca materie de sine stătătoare. La fel cum nu ar trebui să se studieze ca materie independentă nici istoria comunismului, nici genocidul armenilor, nici domniile fanariote, nici genocidul amerindienilor. Trebuie să se studieze, ca și până acum, istoria românilor și istoria universală. Ambele, din nefericire, includ și holocaustul, care trebuie studiat și el, temeinic, în cadrul acestor materii.
Liceul ar trebui să le ofere elevilor cunoștințe de ordin general. Pentru specializare, te duci la facultate. Adevărata problemă e că multor elevi care au trecut bacul și ajung la facultate le lipsesc cunoștințe elementare de istorie națională și universală. Așa stând lucrurile, nu au nevoie de mai multă specializare, ci de o predare mai temeinică a cunoștințelor de bază, și nu vor înțelege mai bine istoria națională dacă li se va preda și mai puțină istorie națională pentru a face loc unei specializări precoce în materie de holocaust. De fapt, nici măcar holocaustul nu îl vor înțelege cum trebuie în condițiile în care va fi singurul lucru pe care îl știu din istoria națională.
Holocaustul nu este “o temă minoră” în cadrul istoriei, la fel cum nici pancreasul nu e o temă minoră în cadrul anatomiei. Dar nu te apuci să le predai elevilor de liceu un curs despre pancreas. Astfel de cursuri e normal să se țină doar la Facultatea de Medicină. La liceu le predai anatomie, fizică, istorie, adică cunoștințe de ordin general, ca să le lărgești cât mai mult orizontul, ca să scoți din liceu niște oameni educați cu un orizont de cunoaștere cât mai larg, nu niște troglodiți tâmpiți printr-o specializare precoce.
În rest, știm bine că transformarea istoriei holocaustului în materie de sine stătătoare nu este un demers pedagogic, al cărui scop să fie formarea unui om cât mai educat, ci e un demers ideologic, menit să producă un anumit tip de cetățean, în speță cetățeanul global care să îl înlocuiască pe cel național, un votant USR în loc de un votant AUR.
Elevul trebuie învățat să își urască țara și să iubească comunitatea globală bazată pe drepturile omului, ca să accepte cu mai multă ușurință ideea că țara trebuie vândută, bucată cu bucată, cămătarilor globali care vin să ne civilizeze (apropo, ce ar fi să studiem și istoria privatizărilor de după 90 și a acumulării primitive de capital?). Tocmai d-aia trebuie încurajată o specializare precoce asupra aspectelor rușinoase și sinistre ale istoriei naționale. Mai exact, numai asta trebuie să rețină elevul din istoria națională. D-aia în timp ce dispare olimpiada la istorie (și la română), anomalie sesizată pe bună dreptate de cei de la AUR, istoria holocaustului devine materie de sine stătătoare.
Or, dincolo de cunoaștere, studiul istoriei ar trebui să mijlocească sentimentele patriotice sănătoase, scoțând în evidență, întâi de toate, motivele, nu puține, de a-ți iubi țara; adică e bine ca elevul să învețe, prin istorie, să își iubească patria și să o apere de “tagma jefuitorilor”, dar să și-o iubească lucid, cu bune și cu rele, nu ca un copil dominat complet de sentimente sau ca un sectant fanatizat, ci ca un om matur și educat.
Din punctul meu de vedere, aș fi preferat să nu fie nevoie să învățăm la istorie despre holocaust pentru că aș fi preferat ca țara mea să nu fi participat la holocaust, dar n-a fost să fie, iar acum, dacă s-a întâmplat, faptul cu pricina trebuie conștientizat și studiat. Neolegionarii din conducerea AUR ar prefera să nu se studieze deloc holocaustul, ci cel mult să se dea vina exclusiv pe germani și în rest să se studieze crimele comunismului, mai exact, ale “iudeocomunismului”.
În mod paradoxal, și unii dintre cei care umblă azi cu steaua lui David în piept pe la proteste antivacciniste ar prefera să nu se studieze istoria holocaustului, că dacă s-ar studia există riscul să se prindă elevii că există mult mai multe deosebiri decât asemănări între ceea ce s-a întâmplat atunci și ceea ce se întâmplă azi. Și bineînțeles, atunci când liderii AUR spun că istoria holocaustului e o “temă minoră”, ei nu spun că e doar un fragment de istorie națională și că e aberant să îi umpli elevului capul cu fragmente când lui îi lipsesc noțiunile elementare cu privire la întreg, ci spun, de fapt, că nu s-a întâmplat mare lucru, ci exagerează evreii cu scopul de a-i compromite pe “sfinții închisorilor”.
Dar deși astfel de aberații trebuie respinse, „
Autor: Alexandru Racu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu