Poesis - Mina STAN LASCU

 

Mlădiţele de spini

 

Când soarele apune şi-n ochi răsare luna

Să îţi aduci aminte cum mi-ai ales cununa.

Ai împletit aievea ca zânele mlădiţe!

Să-mi cadă lângă ochi, de aur sfânt... cosiţe.

 

Aşa putea să fie, aşa n-aş mai fi fost,

Iar pentru voi, buni oameni... n-aş fi avut vreun rost.

Mlădiţele-au fost spini, pe chipu-mi întristat

Răpus în chin de lume în Cer am înviat.

 

Să nu plângeţi acum, că Viu sunt pentru voi

Şi tot ce-a fost Atunci, eu am iertat în toţi.

Culege dragostea, om bun, şi nu-nceta să crezi că Eu

Sunt pentru tine casa ta, suflet din Sufletul meu.

 

Un Tată la toţi ne-a fost dat

Să scape lumea de păcat.