Campania pentru alegerile din 2024 începe de la Timişoara

 

Se spune că Banatul este „fruncea”, şi  tocmai de aceea organizaţia PNL Timiş a anunţat că evaluează de pe acum candidaţii pentru alegerile locale şi parlamentare din 2024. S-ar părea că primarul Dominic Fritz, german îndrăgostit de Timişoara, nu este administratorul cu minte de neamţ pe care îl aşteptau timişorenii. Aşa cum franţuzoaica ajunsă primăriţă la sectorul 1 din Bucureşti nu reprezintă esenţa unei Franţe bine administrate.

După aceste experienţe politico-electorale, mitul străinului bun gospodar se prăbuşeşte pentru totdeauna. Nu omul, nu individul în sine este cheia succesului în ţările dezvoltate, ci sistemul.

Un sistem bine gândit, legi bune, organizare pragmatică, logică, fac din oraşe entităţi atractive. Buna administrare stă la baza arhitectuii unei ţări funcţionale. Un exemplu nu tocmai pozitiv în acest sens este şi preşedintele Klaus Iohannis. Într-o ţară ca Germania fostul primar al Sibiului ar fi putut fi un excelent cancelar. În fruntea României nu poate, nu a putut fi diferit faţă de ceilalţi preşedinţi. Nu s-a văzut diferenţa dintre el şi Traian Băsescu, dintre el şi Emil Constantinescu şi Ion Iliescu, pentru că România este egală cu sine indiferent de cine este condusă.

Desigur, nu putem nega cu totul rolul liderului, rolul personalităţilor în devenirea unei comunităţi. Cu cât este mai mică cu atât mai mult se observă importanţa primarului, a preşedintelui de consiliu judeţean în buna administrare. Klaus Iohannis a excelat ca primar al Sibiului. Emil Boc este un primar mai bun decât a fost ca prim ministru. Ilie Bolojan a făcut minuni în Oradea. Va fi potrivit pentru funcţia de prim ministru?

Luat dintr-un loc şi pus în altul, un administrator, oricât de priceput ar fi, nu dă aceleaşi rezultate.

PNL, de-a lungul istoriei recente, mai mult decât alte partide a racolat personalităţi pentru funcţiile-cheie. A crezut că dă lovitura când i-a oferit conducerea PNL lui Theodor Stolojan, şi l-a propus candidat prezidenţial. PN|-CD a crezut că mergând la alegerile din anul 2000 cu un candidat-surpriză, guvernatorul BNR Mugur Isărescu, a reuşit contraperformanţa de a nu mai intra în parlament.

După ce PSD a pierdut toate alegerile prezidenţiale de la Iliescu încoace, Marcel Ciolacu propunea desemnarea unui candidat la preşedinţia României din afara partidului. Va avea succesul scontat?

Evaluarea candidaţilor pentru alegeri de către partide este una din activităţile de bază ale unei formaţiuni politice. Numai că evaluarea se face chiar de persoanele care doresc să candideze. Adică, ei sunt jucătorii şi tot ei sunt şi arbitri.

Că evalurea eventualilor candidaţi sunt corecte sau nu, cert este că ele sunt necesare. A prezenta un viitor candidat cu doi ani înainte de alegeri este absolut obligatoriu. Alegătorii nu votează persoane necunoscute decât în situaţii excepţionale. Un candidat fără notorietate trage partidul care l-a propus în jos. S-a încetăţenit ideea că un candidat la o primărie, chiar dacă nu are şanse, trage lista de consilieri. De aceea regăsim pe lista candidaţilor la primării şi consilii judeţene preşedinţi ai organizaţiilor locale şi judeţene.

Dar ce înseamnă notorietate? Şi criminalul din Caracal are notorietate. Cândva PSD avea un slogan legat de fapte. Ceva de genul „Fapte, nu vorbe!”. Preşedintele Iohannis a pornit la luptă cu sloganul „România lucrului bine făcut.” O variantă a cărţii polonezului Tadeusz Kotarbinski „Tratat despre lucrul bine făcut”. A devenit România ţara lucrului bine făcut? Este o simplă întrebare.

Viaţa politică, internă şi internaţională, este plină de surprize. Încă nu s-a stins scandalul iscat de declaraţiile premierului ungar Viktor Orban despre amestecul raselor. A sărit în aer şi Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, Ungaria nu România este ţara aleasă pentru o investiţie uriaşă, de 73 de miliarde de euro. Este vorba despre cea mai mare fabrică de baterii pentru Mercedes, BMW, Volkswagen din Europa ce se va construi la Debrecen, nu într-un oraş din vestul României, Satu Mare, Oradea, Arad sau Timişoara.

De aici s-ar putea trage concluzia că politica este politică, iar economia este economie.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș