Vocile premierilor

Dacă Viktor Orban a inflamat spiritele după discursul lui privitor la amestecul raselor din Europa, iată că premierul Poloniei lansează un atac direct, nemascat, împotriva oligarhiei gemano-franceză din Uniunea Europeană.

În opinia lui Uniunea Europeană este condusă de Germania şi Franţa şi aceste ţări s-ar face vinovate pentru situaţia creată. Era de aşteptat să apară o tendinţă expansionistă rusească.

Polonia şi Ungaria sunt recunoscute pentru atitudinea faţă de birocraţia de la Bruxelles.

Marea Britanie s-a retras din Uniune invocând birocraţia excesivă.

Sigur că şi alte ţări sunt nemulţumite, dar nu-şi exprimă nemulţumirile în mod public.

Printre ţările cele mai tăcute se numără România. Încă de la intrarea în UE, Bucureştiul, indiferent de culoarea politică a guvernelor nu şi-a ridicat vocea împotriva UE, a Comisiei Europene, a Parlamentului European.

Această cuminţenie nu a ajutat. Împreună cu Bulgaria am rămas în afara spaţiului Schengen. Chiar dacă speranţele s-au amplificat odată cu câştigarea alegerilor, politicienii români au preferat şi preferă să se certe înăuntrul ţării. Politica externă nu s-a dezbătut public decât în interior. În timpul regimului Băsescu, PSD devenise calul de bătaie din cauza aşa-zisei corupţii generalizate pe care ar fi promovat-o în timpul guvernului Năstase.

Justiţia a fost în centrul atenţiei când în fruntea PSD se afla Liviu Dragnea care, din cauza dosarelor ar fi dorit să-şi subordoneze Justiţia.

Dar are dreptate premierul Poloniei? Este condusă Uniunea Europeană de Germania şi Franţa? Mateusz Morawiecki îşi exprimă opiniile anti-UE într-un ziar francez, Le Monde. Dacă o publicaţie franceză dă posibilitatea unor politicieni să-şi exprime opinii anti-franceze, înseamnă că există un curent anti germano-francez chiar în aceste ţări.

Dar acuzaţiile cele mai grave aduse politicilor promovate de liderii UE sunt cele legate de expansionismul rusesc care ar fi fost încurajat de Germania şi Franţa. A existat o lungă perioadă când Angela Merkel avea un cuvânt greu. Germania a devenit motorul UE şi datorită gazului şi petrolului rusesc ieftin.

Abia odată cu izbucnirea războiului din Ucraina ţările dezvoltate europene au simţit ce importanţă aveau pentru economiile lor materiile prime ieftine din Federaţia Rusă.

Interesant este că Polonia, ca de altfel şi Ungaria, nu au o poziţie anti-NATO. Dimpotrivă, Polonia este una dintre cele mai vehemente voci care au cerut sancţiuni drastice împotriva Rusiei. Aici Polonia s-a despărţit de poziţia Ungariei. Viktor Orban a recunscut că îşi doreşte o colaborare bună cu Moscova pentru că Ungaria este dependentă de gazul rusesc.

Nici în această speţă guvernul român nu are o poziţie proprie tranşantă. Lasă să se înţeleagă că România se poate descurca singură din punct de vedere energetic, dar nu acum, ci abia după ce va începe exploatarea zăcămintelor.

Ar trebui să ne întrebăm de ce iese la atac guvernul polonez tocmai acum, în plină criză? Pentru că în astfel de situaţii se pot pune tranşant problemele. Funcţionează şi în condiţii de criză o Uniune Europeană cu două viteze?

Sunt ţări de gradul unu şi ţări de gradul doi în interiorul acestei uniuni? Sunt teme tabu. Niciun politician din România, niciun partid din actuala coaliţie de guvernare nu-şi poate permite să critice instituţiile europene, chiar dacă au nemulţumiri.

Nicolae Ciucă, premierul României, nu s-a făcut remarcat ca o voce distinctă. În ceea ce-l priveşte pe preşedintele Iohannis, acesta nu a dat niciodată impresia că ar avea o poziţie contrară faţă de hegemonia germano- franceză. Mai concret, România nu are niciodată o poziţie contrară politicilor promovate de Germania şi Franţa.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș