Dacă Viktor Orban a inflamat spiritele după discursul lui privitor la amestecul raselor din Europa, iată că premierul Poloniei lansează un atac direct, nemascat, împotriva oligarhiei gemano-franceză din Uniunea Europeană.
În opinia lui Uniunea Europeană este condusă de
Germania şi Franţa şi aceste ţări s-ar face vinovate pentru situaţia creată.
Era de aşteptat să apară o tendinţă expansionistă rusească.
Polonia şi Ungaria sunt recunoscute pentru
atitudinea faţă de birocraţia de la Bruxelles.
Marea Britanie s-a retras din Uniune invocând
birocraţia excesivă.
Sigur că şi alte ţări sunt nemulţumite, dar nu-şi
exprimă nemulţumirile în mod public.
Printre ţările cele mai tăcute se numără România.
Încă de la intrarea în UE, Bucureştiul, indiferent de culoarea politică a
guvernelor nu şi-a ridicat vocea împotriva UE, a Comisiei Europene, a
Parlamentului European.
Această cuminţenie nu a ajutat. Împreună cu Bulgaria
am rămas în afara spaţiului Schengen. Chiar dacă speranţele s-au amplificat
odată cu câştigarea alegerilor, politicienii români au preferat şi preferă să
se certe înăuntrul ţării. Politica externă nu s-a dezbătut public decât în
interior. În timpul regimului Băsescu, PSD devenise calul de bătaie din cauza
aşa-zisei corupţii generalizate pe care ar fi promovat-o în timpul guvernului
Năstase.
Justiţia a fost în centrul atenţiei când în fruntea
PSD se afla Liviu Dragnea care, din cauza dosarelor ar fi dorit să-şi
subordoneze Justiţia.
Dar are dreptate premierul Poloniei? Este condusă
Uniunea Europeană de Germania şi Franţa? Mateusz Morawiecki îşi exprimă
opiniile anti-UE într-un ziar francez, Le Monde. Dacă o publicaţie franceză dă
posibilitatea unor politicieni să-şi exprime opinii anti-franceze, înseamnă că
există un curent anti germano-francez chiar în aceste ţări.
Dar acuzaţiile cele mai grave aduse politicilor
promovate de liderii UE sunt cele legate de expansionismul rusesc care ar fi
fost încurajat de Germania şi Franţa. A existat o lungă perioadă când Angela
Merkel avea un cuvânt greu. Germania a devenit motorul UE şi datorită gazului
şi petrolului rusesc ieftin.
Abia odată cu izbucnirea războiului din Ucraina
ţările dezvoltate europene au simţit ce importanţă aveau pentru economiile lor
materiile prime ieftine din Federaţia Rusă.
Interesant este că Polonia, ca de altfel şi Ungaria,
nu au o poziţie anti-NATO. Dimpotrivă, Polonia este una dintre cele mai
vehemente voci care au cerut sancţiuni drastice împotriva Rusiei. Aici Polonia
s-a despărţit de poziţia Ungariei. Viktor Orban a recunscut că îşi doreşte o
colaborare bună cu Moscova pentru că Ungaria este dependentă de gazul rusesc.
Nici în această speţă guvernul român nu are o
poziţie proprie tranşantă. Lasă să se înţeleagă că România se poate descurca
singură din punct de vedere energetic, dar nu acum, ci abia după ce va începe
exploatarea zăcămintelor.
Ar trebui să ne întrebăm de ce iese la atac guvernul
polonez tocmai acum, în plină criză? Pentru că în astfel de situaţii se pot
pune tranşant problemele. Funcţionează şi în condiţii de criză o Uniune
Europeană cu două viteze?
Sunt ţări de gradul unu şi ţări de gradul doi în
interiorul acestei uniuni? Sunt teme tabu. Niciun politician din România,
niciun partid din actuala coaliţie de guvernare nu-şi poate permite să critice
instituţiile europene, chiar dacă au nemulţumiri.
Nicolae Ciucă, premierul României, nu s-a făcut
remarcat ca o voce distinctă. În ceea ce-l priveşte pe preşedintele Iohannis,
acesta nu a dat niciodată impresia că ar avea o poziţie contrară faţă de
hegemonia germano- franceză. Mai concret, România nu are niciodată o poziţie
contrară politicilor promovate de Germania şi Franţa.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informația zilei Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu