Națiune, Trezește-te! Spune-ți Cuvântul! Impune-ți Dreptul de a fi aceea care ia decizii! Și nu mai lăsa impostorii, analfabeții, trădătorii și veneticii de felurite seminții să ia hotărâri pentru tine! Căci, de acum nu va mai fi vorba doar de devastarea industrială a țării, de sărăcirea ei economică pe decenii, ci de pustiirea ei fizică… De transformarea în tranșee și morminte, nu doar fără de monumente pentru eroi, ci poate și fără cruci pentru a nu deranja cumva „multiculturalitatea” celor ce vor a ne transfroma fii și fiicele în carne de tun!…
Încă mai putem ieși din această deznădejde… Încă nu
am simțit fiorul morții în noi… Încă nu ne-am zidit picioarele în carnea
înghețată a unui pământ pe care să fi început a-l încăleca trădătorii și
veneticii de azi, maine – chiar ei dușmani și inamici de front. Și nu avem ce
să căutăm în acest război care nu va mai fi nici măcar unul „de uzură”… Pentru
că s-a trecut cu mult linia oricărei implicări „din solidaritate”… S-a depășit
etapa ajutorării umanitare… Ba chiar și cea a sacrifcării propriilor resurse și
materii pentru sprijinirea economică a războiului altora…
Este tot mai clar că trebuie să facem un pas în
spate! Cât mai repede! Și să ne cerem acest drept, noi, ca Națiune! Pentru că
„totul pentru front” nu poate fi decât lancea de izbândă a propriului interes
de apărare. Și nu un cumul de materiale, resurse și carne de tun pus la
dispoziția altora.
Trebuie să descălecăm din această postură de capră
pe rampele de război ale altora. Căci, la sfârșitul războiului, dacă vom mai
exista, nu va fi cert că aceste rampe de livrare a armamentului și munițiilor,
poate și a lansărilor la propriu (pentru că nu avem nicidecum controlul a ceea
ce se întâmplă pe pământul nostru!), nu avem nici o garanție, dară, că acestea
chiar vor deveni „plăci turnante” în economiile viitorului… Acele porți de
import, aceea platformă continentală pe care am ridiculizat-o cu doar câteva
decenii în urmă… Avem deja experiența cu „marele” partener strategic… Care nu
ne-a dat nici măcar să desenăm șuruburi și piulițe pentru reconstrucția
Irakului, dărămite să clădim și noi acolo pentru a recupera din datoriile pe
care le aveau alții la noi și pe care le-am pierdut (și) din cauza implicării
noastre în taberele nepotrivite și nenecesare nouă ca națiune… (Și chiar așa,
ce se va întâmpla acum cu investițiile noastre de la Krivoi Rog, Ucraina, le
vom șterge și pe acestea din averea națională?!)… Și nu este normală atitudinea
noastră măcar din perspectiva istoriei recente! Am împușcat un lider de țară
care a asigurat parteneriate și contracte pentru a face din România o poartă de
intrare în Europa pentru gaze și petrol pe timp de pace! Iar acum ne avântăm ca
orbii pentru, chipurile, aceleași „beneficii” de găzduitori ale unor porți de
intrare, ce nu vor mai fi controlate de noi, asta este clar, de pe urma unui
război în care nu avem ce să căutăm?… Păi’, nu mai bine smulgeam penele
porumbelului alb în piața publică în timp ce mormoiam „Pace”?… Măcar nu am fi
fost atât de ipocriți… Și nu am fi stat la picioarele retardaților și
trădătorilor care ne conduc…
Este tot mai clar că războiul „din Ucraina” nu va
mai fi unul doar regional… Și nu va mai fi nici unul strict de apărare a unei
țări invadată… Nici de eliberare a acesteia… Se poate citi în drafturile
militare ale Statelor Unite și în cele „economice” ale Europei…. Doar că noi nu
dăm atenție cuvintelor, formulărilor… Nu vrem să ni le „traducem” singuri… Și
așteptăm, spășiți, vorbele unor guvernanți vânduți… Pe care nu i-am blama nici
de ne-ar lega de dinți fitile de dinamită…
Și totuși, din momentul în care, pe de o parte, în
rapoartele Statelor Unite se scrie, negru pe alb, că acest război va fi, în
următoarele luni, unul „de controfensivă a Ucrainei”, și nu unul „de apărare și
alungare a inamicului peste granițe”, în care se dau și termene de declansare
„a contraofesnivei”, pe care nimeni nu o numește (de ce oare?), „război de
eliberare”, iar, pe de altă parte, ca într-o foarfecă devastatoare, Ursula cea
războinică a Europei ne aruncă în față devizul contribuției obligatorii de
război (1,5 miliarde de euro pe lună, adică „o sumă globală de 18 miliarde de
euro întreg anul viitor”), pe un calendar care ar trebui să ne dechidă ochii că
nu mai vorbim despre eventuala apărare a unei națiuni invadate, este evident că
strategia SUA-UE este una de forțare a conflictului spre un război global, și
nu una de căutare a păcii prin orice mijloace (fie și cedări). Și nu avem de ce
să mai stăm în postura de asini de cărăușie și, poate, de iepe pentru tras
tunurile altora cu mult dincolo de liniile pe care ar trebui fie prezente
armatele noastre!…
Nu avem nici de ce să întindem lași mâna după
facturile de război ale altora pentru a le plăti noi! Nu avem de ce să acceptăm
deciziile unei individe care ne scuipă printre dinți că: „Noi i-am însărcinat
pe miniştrii Finanţelor să dezvolte mecanismul adecvat”. Care „noi”?! Memberi
unei clici infracționale care, la un următor tribunal Nuremberg, ar trebui
judecați drept criminalii de război care au aruncat Europa în război, sărăcie
și anarhie?…
Or, măcar noi să ne trezim…
Cezar
Adonis Mihalache – Natiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu