Vine iarna

Prin mirarea privirii ce stă să cadă din drepturi, doi sâni mofturoși își fac cărare prin palme.

Și este toamnă, doamnă! Ce facem la iarnă când frunzele gândului mor frumos sub zăpada care ne va ninge?

Prin pârtii cerești voi merge cu tine de mână, cu părul tău de mână, cu inima ta de mână, cu sufletul tău de mănă...

Voi merge și iar voi merge...

Stă luna ascunsă după colțul lânos al norului somnambul și ne privește. Și gândurile când ni se întâlnesc le privește.

Le privește, le admiră, se miră și exclamă:

-Proști mai sunteți, mă!

Și totuși, un vis al nopții de cucută mă duce pân’ la tine, iubito! Și ce dacă poarta este închisă?

În guri de râu aud urlete de  miei cu pofte de lupi proaspeți.

E toamnă, doamnă, și mi-e toamnă.

Mă dezbrac ades de insomnii să te pot admira-n tăceri cumplite, scumpă toamnă.

Inima-mi ațipește sub prelata visului și așteaptă.

Te așteaptă.

Așteaptă ca și mine noul răsărit, dar luna desfăcută la sâni ce se odihnește-n vârful stâlpului de telegraf îmi tot spune că vine iarna.

Vine iarna, iubită doamnă!

Bună dimineața!

 

Puiu Răducan

24102022-B. Olănești