de Gheorghe Pârja
Sunt extrem de preocupat de tinerii care își caută
răspunsuri la întrebările lumii, prin mijlocirea cuvântului. Mai ales în acest
timp mai puțin prielnic pentru relevarea sentimentelor pe portative lirice. Și,
totuși, excepțiile înving prejudecățile. Un asemenea dar pentru poezia tânără
este Camelia Maria Nistor, eleva Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Baia
Mare. S-a încumetat să debuteze la vârsta de 15 ani, cu volumul CHEIA CĂTRE
INFINIT (Valea Vinului, 2021). Prefața, cu volute încurajatoare, este semnată
de profesorul Alin Pop, care socotește debutul Cameliei un „prim pas și primul
reper, solid și incontestabil, pentru un drum lung și rodnic, într-ale
scrisului.”
Camelia, ajunsă elevă la Colegiul băimărean, s-a
întâlnit cu noi exigențe de cultură, cu o atmosferă prielnică pentru
manifestarea sensibilității ei. Aici am întâlnit-o la Cenaclul de cultură „Voci
eminesciene”, fiind invitat de Bogdan Vanca, acum student, care conducea
Cenaclul, și de profesoara Monica D. Cândea. Am cunoscut câțiva elevi dedicați
curiozității literare, creației proprii, dornici de a ieși din universul
programei școlare. Cu ei am întâlniri periodice, mai ales la sediul
Reprezentanței Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj.
În acest climat stimulator am primit debutul elevei
Camelia Maria Nistor. Ca emulație lirică, m-am privit în oglindă, și m-am văzut
și eu, elev al Liceului Pedagogic din Sighetul Marmației, când deslușeam
misterele poeziei alături de poetul și pictorul Gheorghe Chivu, și de colegii
mei de generație, care astăzi au ajuns scriitori de faimă națională. De aceea
privesc debutul Cameliei cu interes și încredere. Voi îndrăzni să fac câteva
aprecieri asupra poeziei ei. Am detectat o sinceritate blajină, molcomă,
străbătută de fireștile întrebări ale vârstei. De la o euforie bine temperată,
poemele acestei cărți sunt pigmentate cu interogații despre drumul vieții, cu
mai multe sensuri.
Sunt profunde pe alocuri cugetările lirice, dar și
sentimentale, în sensul participării afective, al implicării în descrierea
sentimentelor. Am descoperit și o coloratură imnică, un elogiu tineresc adus
iubirii. Sunt evocați părinții, satul copilăriei, văile și vămile natale. De
multe ori arde etapele vârstei, dovedind o matură viziune asupra realității.
Prinsă în imagini, în metafore frumos meșteșugite. Camelia Maria Nistor își
caută o cale proprie, uneori cu popasuri sigure, punând în versuri atâta emoție
cât să facă poemul să vibreze pe notele portativului asumat. Autoarea este
stăpânită de o căutare a frumuseții cuvântului, uneori scăpându-l de sub
control, iar el, cuvântul, se așază în poem după voia lui. Ceea ce dă un flux
original poeziei Cameliei.
Este și o încercare de privire în oglindă, dar nu
într-o oglindă aranjată cosmetic, ci una a gândurilor puse într-o tensiune
echilibrată. Este acumulat și un biografism, cât există, de care nu face mare
tapaj, dar se folosește de el pentru a-și arăta sinceritatea până la capăt.
Poetul tânăr din România de astăzi poate ajunge mai lesne, decât generația mea,
la straturile religioase de sensibilitate, prin însăși trăirea și conștiința
libertății de gândire. Camelia fructifică liric sentimentul credinței, prin
Maica Preacurata. Acest volum este o oscilație între ludic și grav, cu aluzii
livrești ale generației sale.
Am decupat din acest volum o bună doză de
ingeniozitate și fervoare a adolescenței. Un ton eliberat de nostalgia
livrescului. Spațiul natural, lumea înconjurătoare se ordonează în jurul eului
poetic și freamătului lumii. Sunt multe versuri adorabile, care se impun prin
sinceritatea rostirii. Este un început bun. Cum este lung drumul până departe,
Camelia Maria Nistor are toate argumentele să îl parcurgă cu bine. Să
exemplific cu o strofă, din multele bine gândite liric: „Ce să faci dacă
poetul/ Luminează-n întuneric/ Fii lumină albă, setul/ De lumini și gând
generic.”
Ne întâlnim la al doilea volum!
P.S. Astăzi, 9 noiembrie, ora 13,30, în Sala de conferințe
a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, din Baia Mare, are loc lansarea volumului
de versuri „Cheia către infinit”, de Camelia Maria Nistor. Cu participarea
Cenaclului cultural „Voci eminesciene”. Coordonatori: prof. Alina Andreicuț,
prof. Monica D. Cândea, prof. Ramona Fonai și prof. Cristina Rettegi. Invitați,
scriitorii: Elena Cărăușan, Daniela Sitar-Tăut, Gheorghe Pârja și Nicolae
Scheianu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu