Sărbătoarea Sfintelor Paşti este marcată în comunitatea românească, de o primenire a caselor şi gospodăriilor, de slujbe speciale săvârşite în cadrul Bisericilor Ortodoxe, dar şi de o gamă largă de preparate tradiţionale româneşti. De pe masa fiecărui român nu trebuie să lipsească ouăle roșii, cozonacul, friptura de miel și vinul roșu.
Multe dintre obiceiurile pascale sunt legate de ou. Obiceiul colorării ouălor s-a transmis creştinilor şi este, din fericire, încă practicat, mai ales, la popoarele Europei şi Asiei. Spre deosebire de alte ţări ale Europei, unde obiceiul s-a restrâns sau a dispărut, la romani a înflorit, atingând culmile artei prin tehnică, materiale, simbolica motivelor şi perfecţiunea realizării.
Simbolistica ouălor de Paşti trebuie căutată înainte de naşterea lui Hristos, în timpuri străvechi. Oul era dat în dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creaţiei, fecundităţii, simbol al vieţii şi al reînnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind întâlnit la chinezi cu două mii de ani înainte de Hristos.
Ouăle de Paşti, potrivit tradiţiei, erau adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână a Postului Mare, numită şi „miercurea Paresimilor". Există obiceiul că de la această zi până la Paşti, ouăle nu se strică. Acum se alegeau ouăle pentru masa de Paşti şi cele care urmau să fie înroşite. Chiar dacă ele erau alese în această zi, vopsitul lor avea loc în joia din săptămâna de dinaintea Sfintelor Paşti, însă, niciodată în Vinerea Mare.
Încondeierea sau „împistritul” ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiţia românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească.
În cultura populară, ziua în care se înroşesc ouăle este joia din săptămâna patimilor, cunoscută şi sub denumirea de Joia Mare. Se spune că ouăle înroşite în această zi, nu se strică tot timpul anului. De asemenea, oamenii cred că ouăle roşii duse la biserică şi sfinţite, dacă sunt îngropate într-o gospodărie, aceasta este ferită de grindină şi piatră.
Există o anumită procedură privind înroşirea ouălor: mai întâi, ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat şi apoi se fierb în vopseaua pregătită. Pe lângă ouă roşii, românii contemporani, obişnuiesc să mai vopsească ouăle şi în galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subţire şi aşa îl fierb, ca să iasă „cu model".
În tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşti simbolizează sângele Domnului şi ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor. Ouăle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primăverii. Cele colorate în negru simbolizează chinul şi durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce. Ouăle închistrite sunt simbolul Mîntuitorului, care a ieşit din mormânt şi a înviat, precum puiul din găoace.
Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităţii primordiale şi se face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de partener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă “Hristos a înviat”, la care se răspunde cu “Adevărat a înviat”.
În Bucovina, cojile ouălor de Paşti, sunt aruncate în râu, pentru ca apa să le poarte la "Blajini" (fiinţe imaginare al caror loc de vieţuire se afla la „capătul lumii", aproape de Apa Sâmbetei). În felul acesta, şi Blajinii ştiu că pentru toţi creştinii a venit Sărbătoarea Sfintelor Paşti.
În părţile Sibiului, există obiceiul ca de Paşti să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se agaţă ouă vopsite (golite de conţinutul lor). Pomul poate fi aşezat într-o vază frumoasă şi farmecul sărbătorii sporeşte cu o podoabă de acest fel.
În Maramureş, zona Lăpuşului, dimineaţa, în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunțe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor „Sărbători pascale fericite!”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să fie armonie tot restul anului.
În dimineaţa zilei de Paşti, copiii se spală pe faţă cu apă proaspătă de la fântană în care s-au pus un ou roşu şi fire de iarbă verde.
Fie ca românii să-şi amintească cu bucurie şi plăcere de aceste frumoase tradiţii româneşti, să le transmită generaţiilor viitoare, pentru că unele dintre acestea au nu numai recunoaştere internă, ci sunt apreciate în Europa şi în lume, cum este, de pildă, încondeiatul şi încristatul ouălor.
Ștefan Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu