Nu știu care dintre prietenii și colaboratorii blogului ”Moara lui Gelu” este atât de prolific și aplecat la tot ce se întâmplă în societatea românească post-decembristă, ca ec. George Petrovai din Sighetu Marmației.
Am vorbit de multe ori la telefon, aproape câte o oră la fiecare convorbire telefonică și am descoperit în George Petrovai un fin observator al clasei politice actuale, care îndrăznește să spună lucrurilor pe nume, taie în carne vie, așa cum procedează și în acest prim volum din ”Exerciții filosofico-sociologice”.
Autorul dorește prin această nouă apariție să ne atragă atenția asupra pericolelor care ne pasc cu Noua Ordine Mondială, în care noi, cetățenii simpli, suntem doar niște numere: ”Noi, oamenii de rând (ceea ce înseamnă opt miliarde și ceva), ne ducem existențele de azi pe mâine, ba cu teama de urgiile naturii, siluită de absurda civilizație umană (poluare, furtuni devastatoare, cutremure, secetă prelungită, aer otrăvit, apă pe sponci), ba cu permanenta sabie politică a Damoclesului globalist deasupra capetelor preaplecate (epidemii iscate voit, războaie provocate, inflație bolundă și sărăcie tot mai hâdă), ba cu neroada bucurie că - iată - a mai trecut o zi și n-am dat ortul popii, deci - în jalnic spirit democratic și integral nepatriotic - indicat (sic!) ar fi să rămânem recunoscători (!) celor din umbră care acționează”.
Despre urbea unde locuiește în eseul ”Sighetu Marmației, un oraș de graniță geografică și economică”, George Petrovai constată cu amărăciune: ”Ce a mai rămas din toate astea (n.n. oraș înfloritor, cu locuri de muncă, blocuri de locuințe, școli, licee, grădinițe, creșe în construcție, etc) după trei decenii și mai bine de postdecembrism năucitor? O populație sărăcită, blazată și împuținată cu cel puțin 10.000 de suflete, o industrie completamente pusă pe butuci (în întregime cea alimentară și textilă, la fel Maramureșana și Părplastul, o excepție făcând doar Plimob, Sigstrat și Mecanica), o agricultură zdravăn mătrășită (...), o infrastructură lamentabilă (...), totala lipsă a parcărilor subterane, supraterane și la demisolul blocurilor, penibila rezolvare a trebuinței de parcări, prin smulgerea de către edili și sculele acestora de noi metri bordurați din puținul spațiu verde al sighetenilor, o circulație cu adevărat demențial-haotică (eu însumi am fost, de câteva ori, la un pas de moarte sau gravă accidentare pe trecerea de pietoni și pe trotuar), asta deoarece poliția rutieră este rareori pe fază, iar cea comunitară/de proximitate (din categoria cât pe-aci să facă oarece) niciodată, în sfârșit un oraș de izbeliște ( a se citi fără stăpâni), unde nu actele normative sunt respectate și aplicate, ci vrerea nescrisă a lumii bune: borfași cu ifose de-afaceriști, țigani, milogi și boschetari carieriști...”.
Și ca să vă incit la lectură spicuiesc câteva titluri, care spun și despre temele abordate de George Petrovai: ”Opiniile câtorva specialiști despre pandemie și vaccinul anti-Covid”; ”Cele mai periculoase bestii nu sunt în păduri, ci în palate”; ”Cinism cu carul și competență cu paharul din partea actualilor liberali”; ”Techergheul premier Florin Cîțu”; ”Cenzura altfel aplicată în presa noastră democrată”; ”Guvernul nostru fără har, condus de-un general sforar”; ”Metehne vechi în noua politică dâmbovițeană”; ”Numai în pielea premierului (Mă)Ciucă să nu fii”; ”Sforăriile planetare, pandemia și războiul din Ucraina”, ”Toate-s vraiște când omenirea-i cârmuită de-o elită prăpădită” și ”Viitor nesigur omenirea are”.
Vă propun să vă procurați cartea, este ca un medicament prin adevărurile spuse despre vremurile grele ce le trăim pe plan planetar și vremurile deosebit de grele care le trăiesc românii de rând prin măsurile haotice și molâi luate de guvernanții din ROTATIVĂ la ordinele celor din Bruxelles și Washington, Amsterdam sau Viena.
Este o carte-manifest, o carte de trezit românii la realitatea de azi, în care peste 5 milioane au luat drumul pribegiei...
Gelu Dragoș, UZPR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu