Vaca și statutul ei

Cică o vacă a fugit de la abator. S-a refugiat într-o pădure ce încă nu fusese dezbrăcată de copaci, o pădure cu o turmă de foste mioare.

Of, Doamne, unde-i miorița? Ce-o mai face ea? Se pare că vaca s-a născut într-o fermă din ținuturi mioritice unde vitele erau crescute și pentru educare, nu numai pentru carne. Cu toate acestea, atunci când a fost dusă pentru scarificare, fermierii Consiliului Europei au fost luați prin surprindere de fuga animalului cu uger multilateral- dezvoltat. În pădurea austriacă vaca învățase limbi străine, se purta scurt și de-abia se observa tanga de la uger. Umbla-n parlamentul pădurii și dădea legi.

Își dădea deseori ochii peste cap crezând că dorm îngerii fără nume și n-avea cui să se închine. Colegele-i de breaslă, gloata vitelor, nu-și dădeau seama că zona în care se afla puțea.

O groaznică împuțiciune ocupa ținutul vacii. Puțea a mort, a hoit lăsat la soare pentru bronzat.

Conducerea europeană acceptă vaca, dar o și interzice, ba chiar îi ordonă să se facă micuță, să-și pună aripioare ca să nu mai polueze, căci o deranjează și aspectul că vaca ar polua.

În încăperea vacii parcă este un mort și vorba lui Radu Stanca: „Intru în (...) ca-ntr-o încăpere în care e un mort. Pe partea dreapta am zidurile surde de tăcere. Pe partea stângă inima înțeleapta." (Problema vacii este că nu mai are nici inimă).

La fel și cu țara acum. Pute a hoit de la distanță. Este măsura luată de drăgălașii aleși împotriva celor care ne-ar putea ataca. De încearcă așa ceva străinii, punem hoitul pe ei și-i sufocăm.

Industria pute. Agricultura pute. Învățământul pute. Sănătatea pute. Toate put, dar cel mai groaznic put aleșii care ne împut.

Puiu RĂDUCAN

03092023-B. Olănești