PORTRET LITERAR - AURELIUS BELEI

 

Motto:

„Din Lumină am venit

prin răsărit bogat

de viață ce-nflorește,

în Lumină ne întoarcem

cu apus smerit

de moarte ce-nzăpezește".

(Aurelius Belei, „Dor de Lumină")

 

AURELIUS BELEI

RUGA LUMINII

(semnal editorial)

 

AURELIUS BELEI - acrostih

(portret literar)

 

ACEL RĂSĂRIT albastru cu zâmbet și

UN SINGUR ZBOR îmi sunt îndeajuns să adun în

RUGA ROSTULUI meu chemare de vânt.

ETERNE ATINGERI de îngeri și zâmbet vin

LA RĂSCRUCE DE VISE pentru a îmbrățișa

IERTARE DE VIAȚĂ - cu aromă de DĂINUIRE

UN SINGUR ZBOR spre alt GÂND DE LUMINĂ și câteva

SEMINȚE DE RAI mi-au colorat un RECVIEM fără de șoapte...

 

Bucuria vine din mir și RUGĂ LA RĂSĂRIT,

EȘTI, DOAMNE, EȘTI în toate - se aude refrenul din

LUT iar într-un TÂRZIU se nasc clipe de adevăr din

EVANGHELIE - azi clopotul își țese RUGA LUMINII* dintr-un

(* numele unui volum de versuri, semnat de către Aurelius Belei)

IZVOR născut din ecoul unei alte toamne...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 

RUGA LUMINII* - acrostih

(* numele volumului de versuri semnat de către Aurelius Belei)

 

Roua a desenat DINCOLO DE LUME

Un RECVIEM pentru ALB și o MÂNGÂIERE. Un

GÂND DE LUMINĂ mi-a îmbrățișat umbra dintr-un

ADEVĂR chemat pe CĂRĂRI spre toamne scăldate în LUT...

 

LIVADA cu zâmbete albastre își

URMEAZĂ visarea printre ROSTURI și VEȘNICIE. Doar o

MÂNGÂIERE mai adună clipe dintr-o PROMISIUNE. La

IZVOR vin LA CEAS DE SEARĂ - gândul și cuvântul, iar

NOI într-un EPILOG adunat TÂRZIU din LUT cerem

IERTARE DE VIAȚĂ - unui ZBOR spre ÎNVIEREA

Inimilor triste rămase în pribegie răstignită...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 

N. A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „Ruga Luminii", semnat de către Aurelius Belei

 

Unul dintre cele mai recente volume de versuri, semnate de către Aurelius Belei, primit cu „dedicație și iscălitură", chiar de la autor, a ajuns și în biblioteca mea. Este vorba despre volumul „Ruga Luminii", apărut la Editura Ro.cart, București, 2023, ISBN 978-606-94666-5-0, 130 p., cu o prefață numită „Poetul din «livada de suflete»", semnată de către diplom. George Călin - Ambasador Cultural Convenția ONU - Geneva. Îți mulțumesc pentru acest minunat dar, primit în Basarabia, în cadrul Festivalului In Memoriam Ana Podaru - „Începe ziua cu Ana!", organizat de către prof. univ. dr. Victor Cobzac, și unde am participat amândoi. Un volum care se identifică cu o carte de rugăciune, „țesut" cu rouă, mir și lacrimă verde-miracol.

„La cosit de gânduri

trec îngerii,

suave și

line valuri

spre asfințit,

prin toate șoaptele,

iubirile dar

și prin toate

neputințele și

neîndrăznelile noastre

înlăcrimate,

către noi,

către Lumină

către

Acum și Aici",

(„Adiere de gând", p.18).

Prefațatorul diplom. George Călin, girează această apariție editorială, afirmând, printre altele: „Aflat într-un climat literar mai degrabă potrivnic ideii de creștinism liric, poetul Aurelius Belei, pare a trăi într-un glob de sticlă, într-o realitate pe care și-o construiește pentru sine și pentru cititorul avid de poezie, o realitate pe care o conștientizează treptat, asumându-și rolul de adevărat poet, până la capăt, într-o realitate existențială în care ludicul și ironia devin supape prin care detaliile cotidiene dobândesc noi valențe, noi suporturi morale și sufletești, prin care rugăciunile lui ne luminează Calea spre Mântuire, alături de îngeri și chiar transformându-se uneori în îngerii, aflați «dincolo de noi», acolo unde numai imaginația unui poet poate pătrunde", (p. 6).

Felicit această apariție editorială și o recomand, așa cum aș face această recomandare pentru o rugăciune. Mulțumesc drag prieten, Aurelius Belei, pentru darul livresc primit. Am simțit poeziile precum aș simți o rugăciune. O abordare pretențioasă și interesantă în același timp. Succes în continuare în plan literar, convins fiind că ești pe un drum bun, în ascensiune înspre originalitate și profunzime. Așteptăm următoarele tale provocări literare. Cu siguranță voi reveni cât de curând asupra acestui volum... prea se arată interesant. Bravo!

 

Vasile Bele, UZPR - Vâlcea / LSR - Cluj-Napoca

Chiuzbaia (MM), 1 noiembrie 2023

 

 

DOINA POSTOLACHI - acrosih

(portret literar)

 

Doar sărutul încă se mai întreabă,

„OARE, CÂTE VIEȚI SĂ AIBĂ CUVINTELE?”.

I-a răspuns roua necălcată:

„NU CĂ AR FI INUTILE, CUVINTELE!”, cu

Aromă de zâmbet netulburat...

 

„PĂMÂNTUL SE DILATĂ”, strigă vântul, dar

„ORICINE ARE DREPTUL” să-și aleagă noaptea

„SEARA, AERUL E MAI UȘOR”, doar respirația cade în zâmbet.

„TĂCEREA NU ESTE UITAREA CUVINTELOR”, trimise în pribegie.

„O POEZIE” își scrie astăzi refrenul printre sărutări.

„LITERELE SUNT VII”, dar adevărul doare, iar

„A SCRIE O POEZIE”nu înseamnă curajul unei mărturisiri,

„CUVINTELE SUNT PURTATE DE LUMINĂ”, prin toamne mai

Hotărâte ca niciodată să-și trimită izvorul în rugăciune!

„IATĂ CĂ AZI, VĂ PĂRĂSESC!”, mai țese pe cer vântul...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 

N.A. - ce apare scris cu majusculă, sunt titlurile unor poeme din volumul „Nostalgia neîntoarcerii”, semnat Doina Postolachi

 

 

REMEMBER - ANCA MARIA DAVID

ANCA MARIA DAVID - acrostih

(portret literar pentru neuitarea și nemurirea clipelor...)

 

Au tăcut clipele și șoaptele

Nici vântul nu-și mai permite să adune

Cărări prin Anotimpul Plecării -

Au răsărit alte toamne scăldate în lumina tăcerii...

 

Multă trudă s-a adunat în clepsidra cu

Aroma de brumă - dar, tu, ai lipsit chiar și din

Roșul macilor. Te-ai înălțat pe scara luminii alături de

Iriși, lavandă, busuioc, rugăciune și

Adevărul cuvântului cernut din ambră...

 

Darul gândului cules din răsărit

A înflorit în toamne triste și în lumina

Verde-miracol din alt asfințit trecut prin

Ierni fără tine. Te vom zidi în senin, lumină și

Dragoste pentru visare netulburată...

(a se citi pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 

DRUM LIN PRINTRE STELE ȘI ÎNGERI!

 

 

 

EFIM CHICU

SINGURI, APROAPE...

 

EFIM CHICU - acrostih

(portret literar)

 

E liniște în verdele-miracol al zâmbetului, iar

Frunzele căzute fără vină în seninul gândului își

Iau lumină din șoaptele crescute în

Măreția clipelor zidite în zborul spre întâia visarea...

 

Clipa de vânt începe să-și caute nașterea în

Hărnicia sărutului de rouă și în cel din urmă albastru răsărit în

Iasomia visului pribeag. Doar asfințitul trezit în

Cuvintele țesute pe marginea unei rugăciuni își

Urmează zborul spre, tine, singurătate pusă temelie - izvorului...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 

Motto:

„Adoarme un boboc într-o sandală,

La prag, ca un simbol copilăresc".

(Efim Chicu)

 

SINGURI, APROAPE... de bruma toamnelor

senine precum lacrima luminii

vom desena, într-un TIMP ȘI SPAȚIU

albastru cu zâmbet,

VALURI DE ȘOAPTE culese

din BASARABIA-soră ce își primește

zorile în liniștea adevărului.

CU EMINESCU am făcut

chemare de stele

și de îngeri fără să țin cont

de STARE și anotimpul ei.

Am strigat la niște PĂSĂRI CIUNTE

să-și mute liniștea în alte cuiburi

de lumină și cuvânt netulburat...

 

M-au luat GEMENII-fârtați la întrebări

fără să culeagă smaralde

din LIMBA NEAMULUI

iar în tăcerea toamnelor pline de rod

le-am RĂSPUNS că E TIMPUL

să vândă semințe din amintirile

pierdute în umbra rugăciunii.

SUNT răsărit de vânt

care-și începe visarea

într-UN RÂU PRIN GRÂU

și caut destine tăcute

dintr-O TOAMNĂ ROMÂNEASCĂ.

Abia apoi voi chema mirul

cules de LA PUTNA prin glasul clopotului

să îmi trimită umbră printre veacuri cernute prin gânduri...

 

ANOTIMPURI ȘI SUFLETE MORGANE* - acrostih

(* numele unui volum ce poartă semnătura lui Costel Avrămescu)

 

Anotimpul clipelor zidite în cuvânt își mai

Naște încă un zâmbet din

Orizontul șoaptelor cernute din lumină.

Trupul unui sărut trezit în seninul

Iernilor - fără să culeagă smaralde -

Mă cheamă în liniștea adevărului.

Puse în brațele vântului netrist din

Ultimul gând rătăcit prin vise și

Rouă necălcată de vânt.

Iubirile își împletesc cărarea prin cuvinte...

 

Șuierul trenului întrece sărutul -

Izvorul de lacrimă albastră își vinde tăcerea...

 

Stânca își cheamă cerul din

Umbra vântului trimis în pribegie.

Florile de iasomie își caută

Liniștea clipelor în zidirea

Eternității. Doar valul trecut prin zâmbet își duce

Tăcerea la plimbare. Șoapta adună

Eleganța viselor îndrăznețe în cununi...

 

Mi-am luat tinerețea zâmbetului din

Oricare șoaptă. Izvorul gândului

Rupe tăcerile dintre cele mai frumoase vise, iar

Grădinile de lavandă își cheamă valsul în

Alte veacuri de zâmbet cu aromă de

Nuci și gutui coapte în liniștea adevărului -

Este timpul unui alt zbor spre cuvinte...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 

 

COSTEL AVRĂMESCU - acrostih

(portret literar)

 

Cuvântul își scrie valsul luminii în

Ochii de smaralde din șoaptele

Stelelor care-și strigă vântul.

Timpul își cerne tăcerea zorilor, iar

Euterpe își țese adevărul unui refren din

Liniștea crescută în gândul rătăcit al unei regăsiri...

 

Alte veacuri de rugăciune și mir

Vin să își adune frunza de vânt din

Roșul macilor înfloriți în seninul gândului

Ăstui timp care-și strigă așteptarea.

Mi te-am cernut, zâmbet, împreună cu

Eternitatea din podul de vise și albastru.

Singur îmi caut nașterea în tărâmul

Cuvântului scăldat în culorile din

Urma curcubeului netrist...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 

 

Ana Podaru - aniversare în cer...

(autor Vasile Bele)

 

Ți-am scris un vers, și încă unul,

Apoi, le-am adunat cunună.

Curg lacrimi, plânge ochiul ca nebunul

Și ploaia curge... o nebună!

 

Ce-o fi în cer? E sărbătoare!

Stă Ana noastră la cafea,

Cu cei zoriți spre Bolta Mare,

Cu cei plecați de pe-aicea!

 

Acolo, stau! Plâng și râd, mai scriu un vers,

Privesc spre noi... ne fac și semne,

Doar liniștea din Univers,

Azi, ploaie de suflet își cerne...

 

Penița ta e amorțită! Tristă! Ba, și supărată,

Ea, a rămas, aici, străină. Ea, a rămas nemângâiată!

Și vocea ta, e o lavandă? Nu! E crizantemă,

Astăzi își țese gând rătăcit în diademă!

 

Printre cuvinte ce mă dor,

Eu, îți trimit pe praf de nor,

Un gând albastru... neuitare

Privindu-ți, Sus, a ta Plecare.

 

Mă doare tot - poem și rimă,

Lumina din cuvânt mi-e seacă,

Gândului îi pun lumină

Șterg lacrima... și sper să treacă.

 

Încă mai sper să treacă toate,

De-a fost visare de o noapte,

Aștept ca pasul să-ți privească

Încă spre lumea pământească...

 

Dar toate astea sunt visare,

Căci tu te plimbi prin Carul Mare.

La mine-n gând e amăgire,

Ana... promit să-ți facem nemurire!

 

Crucea drumului...

(autor Vasile Bele)

 

Fiecare picur de ploaie

își naște

amintirea în seninul vorbelor

care-și uită povestea

- vechea poveste de dragoste

dintre două clipe mângâiate

cu rugăciune și mir.

Vechea cruce de drum

își are povestea ei - tot veche

„de când lumea și pământul".

Azi,

uitată și părăginită își culege

tăcerile din fiecare zi

cu soare sau ploaie

își urmează șoapta

tot în tăcere

dar în cea a toamnelor...

 

Până și crucea drumului

își așteaptă lumina cuvântului

țesut cu rouă și albastru

doar așa vântul își cheamă

cerul să fie zidire pentru

zborul spre visare.

Picurii de ploaie o privesc

și-i îmbrățișează șederea

netulburată în credința

glasului de clopot născut

doar din veac cernut...

 

Te-am sărutat picur de ploaie

și mi te-am așezat în cunună

albastră învelită în gând brumat

am mai cules din răsărit de toamnă

câteva șoapte care vor deveni

pătură de stele peste veacuri

cernute din lumina amintirilor

eu, tot un străin în căutarea

clipelor zidite în cuvânt

eu, pe-același drum spre înainte

cu șoapte zidite în rugăciune

eu, temelie pentru veacuri

în toamne cu brumă și

miros de ploaie...

 

Între timp și anotimp

sau

Toamna asta are mirosul unei întrebări

(autor Vasile Bele)

 

Se adună

culorile de brumă

la taifas

în liniștea toamnelor

iar tăcerea zorilor

se plimbă necălcată

prin visele îngerilor.

Doar clipa unui sărut

își urmează șoapta

prin cuvinte neșterse

iar lumina gândului

cules din ochii

unui sărut trezit

în liniștea dimineții

își țese adevărul

pe cărările dorului

nerătăcit...

 

Ecoul unui sărut

își urmează visarea

prin gânduri împletite

peste timpul brumat.

De departe asfințitul

unui zbor prin

verdele-miracol al altor

uitări își cheamă cerul

să fie zidire

pentru umbra izvorului

de mir...

 

Doar glasul clopotului

mai îngână luna printre

rătăciri de lacrimă

iar lumina cuvântului din stele

încă își cântă plecarea

spre alte toamne

scăldate în rod.

Azi, cuvintele sunt puse cunună

în liniștea seninului

iar curcubeul adormit

în aromă de lavandă

scrie pe cerul rugăciunii:

„Doamne!

Doamne, care le vezi și le dezlegi pe toate, de ce,

ȘI AZI ÎMI PARE CALEA LACTEE UN MISTER?"...

VASILE BELE