Scrisoarea Mitropolitului

                                                                                  de Gheorghe Pârja

Cum scriam cu câteva zile în urmă, Biserica Ortodoxă de dincolo de Prut este cu două apartenențe. Este Mitropolia Basarabiei, biserică ortodoxă, de stil vechi, în cadrul Patriarhiei Române și Mitropolia Moldovei, care ține de Moscova, păstorită de Mitropolitul Vladimir, care este autorul unei scrisori șocante. Dar să vă spun povestea. La începutul lunii septembrie, Mitropolitul Vladimir a expediat pe adresa Patriarhului Kirill, al Bisericii Ortodoxe Ruse, o scrisoare pe cât de neașteptată, pe atât de ciudată. Depeșa a fost ținută secretă până în 20 octombrie, când a fost dată în vileag de cercetătorul, jurnalistul, preotul Serghei Ceapnin, de la Centrul de Studii Ortodoxe al Universității Fordham din New York. Care apreciază scrisoarea ca un document foarte important, cu o viziune onestă și trează asupra evenimentelor din Republica Moldova.

În scrisoare, Mitropolitul Vladimir evaluează drept critice perspectivele Mitropoliei pe care o păstorește în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. Se încearcă oficializarea acestei rupturi într-un mod mai cult, fără conflicte și scandaluri? După despărțirea de Patriarhia Rusă, urmează trecerea sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Române. Este greu de închipuit un răspuns bun din partea Moscovei. Mitropolitul vorbește în scrisoare despre Unirea Basarabiei cu România, atât politic, cât și ecleziastic, ca o nouă realitate care se poate întâmpla într-o perspectivă apropiată. Dacă ar fi să traducem din limbajul diplomației bisericești în limbajul obișnuit, mesajul Mitropolitului sună extrem de dur. Ruptura ar fi inevitabilă.

Singura întrebare care îmi stăruie în minte este cât de ușoară, dimpotrivă, cât de dificilă, va fi despărțirea? Mai aflu din presa de peste Prut că Mitropolitul Vladimir a trimis scrisoarea în ajunul reuniunii de toamnă a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse și apoi a mers personal la Moscova pentru a participa la acea întrunire. Se pare că a avut loc și o întrevedere cu Patriarhul Kirill, unde s-a vorbit pe un ton ridicat. Mult mister în jurul scrisorii. Nu am plătit tribut entuziasmului mai ales în aceste vremuri cu multe necunoscute? Recent am găsit un punct de vedere al profesorului Igor Șarov, rectorul Universității de Stat a Republicii Moldova, care și-a exprimat opinia într-o manieră obiectivă, analizând cauzele și efectele acestei scrisori.

Apreciază că este o scrisoare întârziată, dar mai bine mai târziu decât deloc. „Cum poți să-ți explici că bătrânii și copiii din Ucraina sunt uciși în numele lui Hristos? Cu binecuvântarea unui Patriarh ortodox, total aservit politicii războiului. Biserica Rusă continuă politica de deznaționalizare, venită din perioada țaristă. Motivul tăcerii Sinodului Bisericii Ortodoxe a Moldovei, deci a Mitropolitului Vladimir, a fost frica. O frică venită din partea politicii. Atenție, pot fi represalii!”, comentează rectorul. Schimbă ceva scrisoarea cu pricina sau este doar un semnal de alarmă?

Mesajul scrisorii este unul curajos, însă, care descoperă multiple nemulțumiri ale Mitropoliei Moldovei, apărute în noul context politic. În scrisoare nu sunt propuse soluții. Mai precizează domnul rector: „Următorul pas ar fi revenirea la Biserica Ortodoxă Română. Aceasta ar fi o cale firească și morală pentru a ne reașeza tradițiile neamului nostru istoric și de drept. Chiar dacă ar trebui să fie un demers mai lung, juridic și canonic, al Patriarhiei Române.” Mitropolitul Vladimir îi face reproșuri Patriarhului Kirill, în special în legătură cu susținerea războiului pornit de Putin în Ucraina. Mai sunt și alte motive ale scrisorii.

Se spune că Kirill l-a abandonat pe Vladimir, care nu poate opri ascensiunea Mitropoliei Basarabiei, susținută de Biserica Ortodoxă Română, precum și de autoritățile laice din Republica Moldova și România. „Mitropolia Basarabiei a devenit o forță care nu poate fi oprită”, se spune în scrisoare. Apoi, Kirill i-a tratat pe moldovenii de peste Prut ca pe „un popor periferic și fără coloană vertebrală.” Iar Mitropolia lui Vladimir este percepută ca un promotor al războiului. Putem crede că războiul din Ucraina l-a îndepărtat pe Vladimir de Rusia din cauza invaziei asupra fraților de aceeași credință.

Spuneam la începutul textului că nu mă cuprinde un sentiment unionist lipsit de luciditate, mai ales că de trei decenii mi-am sporit legăturile cu românii de peste Prut. Simt cum foile cărții mele „Ochii Basarabiei” se întorc singure, în semn de mulțumire pentru gestul prietenului dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, de a sprijini apariția ei. Închei cu speranța domnului rector de la Chișinău, spusă în acest context: „Republica Moldova va reveni într-o perioadă scurtă la România, un lucru normal, având în vedere rădăcinile latine ale moldovenilor.”