Univers
Cu gandul am înconjurat sufletul rătăcit,
am lăsat veșnicia în palmele universului
Noi priviri încordate spre un univers ancestral
Cu ochii bătuti de lacrimi,
Obrajii bătuți de vant,
Minti lovite de negura vremii,
Frunți mangaiate de furia vantului,
Vederi încleștate de urgia pamantului,
Tample confuze la aparența ploii
Lumini prinse în trecerea norilor,
Veri chinuite de suferinta soarelui,
Anotimpuri ce stau sub o luna vicleană,
Stele care ascund trădări în ochii triști
ai naturii,
Nori care plimbă tristeți,
Zile ce se strivesc sub o lună plină
Nopti care plang după stele,
Dimineți ce măsoară roua de pe ,
petalele florilor.
11.12.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu