HOREA - SÂNGE NOBIL

de  Olimpia Mureșan, Asociația Scriitorilor Baia Mare, Ulmeni, Maramureș

 

Motto : Moții mei, moții mei / Libertate am vrut pentru ei.

La Alba Iulia-n cetate

S-aude clopotul cum bate,

în fiecare an.

Oraș ce nu aparține prezentului

aici e încă trecut,

căci viitorul s-a grăbit.

 

M-am intâlnit cu el

fără a ști unul de celălalt.

Era vesel,

fluid,

transparent -

ca timpul prin timp.

Se oprește,

te vede, te simte,

te lasă să curgi din nou -

prin venele noastre,

sânge inexistent

ești aici ?

acolo ;

Prezentul e prezent,

trecutul e prezent,

timpul e un mister.

Fenomen nemăsurat

și nemăsurabil.

Sunt aici a căuta

pe panta lină,

spre urcuș

unde ceva

sau cineva

administrează timpul.

Dar el nu există

doar în închipuirea noastră,

în prezentul eteric,

efemer,

prin cântec și jertfă.

Horea

Tu ești etern,

parcurgi distanțe

din în om în om,

din conștiință în conștiință.

Timpul se dilată -

pleacă de la tine

și ajunge la mine

la Alba Iulia.

Sângele curge prin zid,

îl văd cum se scurge lin

prin memoria timpului -

care nu poate fi

accelerat.

Lanț al vieții în mișcare,

hohot ascuțit și sonor,

prin lume călător,

de libertate căutător.

Horea

stâlpul demnității noastre

pereții stâncoși

ai celulei tale.

Urcă muntele gândului

nostru, al meu, al tău.

Românul Horea e esența

cel ce răzbate

prin inima poporului nost.

Aerul nu ne ajungea

focul din privirea ta.

Prin lumina zilei,

cufundată

în lumina somnului.

Apa lacrimilor tale

se unește cu apa mării

la Pontul Euxin.

Horea

Lumina lui se revarsă

în toate părțile.

Simt că mă voi prăbuși,

totuși,

focul pe care-l răspândește

aprinde pădurile Munțiilor Apuseni.

Dar timpul

e acel sistem

care face ca lucrurile

să nu se petreacă simultan.