Mi-ai dăruit un ghiocel,
Mi-ai scris, cu drag, și-o poezie,
Ți-am mulțumit și eu și el,
Căci mi-a plăcut și lui și mie.
Frumos legați într-un buchet,
Dar nici nu ți-a pasat de ei
Și ai uitat că ești poet.
Când ghiocei, răsăriți iară,
Schimbă simbolul de-altădată,
De vină, nu-i vreo primăvară,
Ci sufletul ce-a fost odată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu