marți, 5 martie 2024

In memoriam, Ioan Tiplea


,,Raspundeti, dragilor, la telefon! Uneori, poate fi ultimul apel..." - Ilie Gherhes.
In cartile pe care le-am citit, in viata care a fost sa mi se intample, nu am intalnit un caz similar, al unei prietenii, barbatesti, de peste 40 de ani (si vreo 3 regimuri)...
Spune lumea ca prieteniile acestea barbatesti sunt mult mai profunde si mult mai trainice decat cele dintre femei ori cele dintre barbat si femeie (acestea din urma stingandu-se, deseori, in iubire).
Din pacate, stanca aceea, care sta nemiscata, intr-un echilibru perfect, de mii si milioane de ani, are nevoie doar de o secunda ca sa se pravale, sa se sfarme in mii si milioane de bucati, redevenind lava, praful dintru inceput..
A fost modelul unei prietenii mai mult decat frumoasa, uneori chiar intrigant de frumoasa, trio-ul baimarean nelipsit al anilor '90, Costin - Tiplea - Gherghel (in ordinea aceasta pentru ca, potrivit varstei biologice, asa trebuia sa murim), procurorul - profesorul - sereistul (sereistul, tot profesor si el, in primul an -1991- al reintoarcerii noastre acasa, dupa studiile universitare iesene)...
Ioane draga, sa stii ca prietenul nostru comun, Ilie Gherhes, a vorbit foarte frumos despre tine... Ii multumesc in numele tau! Nu ca eu as fi avut nevoie sa mi se spuna ca tu ai fost un prieten incomod, incomod de sincer...🙂
Doamna profesoara Rogojan a ramas uimita cand am contrazis-o in banuielile ei, spunandu-i ca ai fost un practicant crestin de o regularitate aproape habotnica...
Si sa stii, Ioane draga, ca pe langa lectia ultima pe care ne-ai servit-o noua, prietenilor tai, moartea ta prematura a fost si o dramatica lectie de dirigentie servita elevilor tai; ceremonia religioasa a fost amanata pentru ora 14,oo ca sa reuseasca sa participe si elevii tai, care, ieri, 4 martie, au avut examenul de simulare a bacalaureatului...
Si sa mai stii, draga Ioane, ca doua sunt imaginile de care eu n-am sa ma mai pot desprinde cand o sa ma gandesc la tine: bocitoarele pe care ai tai le-au adus de la Ieud, de un dramatism realist Antigonic, si imaginea elevilor tai, imbratisandu-se, consolandu-se unii pe altii, cu lacrimi in ochi...

Autor: Emil COSTIN
Toate reacţiil

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu