‘’Secretul geniului este transferul spiritului copilăriei în maturitate’’
(
Thomas Henry Huxley)
De la prima lectură a
poeziilor Titinei Nica Țene, am simțit o nostalgie aparte pentru copilărie/tinerețe/
locurile natale, o poezie care îmbină stilul narativ cu emoția pură, care mi-a plăcut și care m-a făcut
curioasă să descopăr mai multe din creațiile
domniei sale. Citind povestirile scrise de aceeași autoare am descoperit calitățile
sale indubitabile de ‚’’povestitor’’ cu
har, dar mi-am dat seama că trebuie să
fie ceva mai mult decât atât, acel secret pe care îl poartă în suflet și care îi face scriitura atât de specială. Încercând să descopăr și ceea ce
nu am reușit să citesc încă din opera scriitoarei, care pe bună dreptate fascinează nu doar
copiii, ci pe orice cititor adult, prin stilul
lejer și extrem de invitant, am citit o mulțime de cronici scrise pe marginea cărților
domniei sale, însă adevărata descoperire
s-a produs găsind pe internet, cartea sa de memorii ‚’’Drumul spre suflet’’
apărută la editura Semănătorul în 2014, carte pe care am citit-o dintr-o
suflare. Înțelegând viața autoarei din
memoriile sale, am reușit să
pun cap la cap tot ce citisem
până atunci și am avut revelația descoperirii plenare a autoarei
și a secretului prin
care reușește să combine atât de natural franchețea scrierii cu
bucuria naivă, intrinsecă, țesută pe alocuri cu umbre de tristețe pe care însă
o stăpânește extrem de bine nelăsând cititorul
să se plictisească sau să renunțe.
Parcurgând scrierile
autoarei Titina Nica Țene atât poezii cât și proză ne dăm seama că avem
de-a face cu o scriitoare consacrată, cu
un stil propriu, bine definit, ce deține în mod magnific și spectaculos tainele
spiritului copilăriei. O scriitură luminoasă, sinceră, adevărată, caldă, curată
și directă, pe înțelesul tuturor, dar care este împodobită cu sentimente
brodate atent, în filigram. Observăm în
scrierile sale o multitudine de caracteristici de excepție ale personalității scriitoarei: simțul justițiar, al dreptății,
nevoia de corectare a istoriei, respectul pentru memoria părinților, dragostea de țară și neam, dragostea pentru
familie, respectul pentru ceilalți,
iubirea de oameni, generozitatea, etc
Indiferent dacă este
vorba de poezii mai vechi ori mai noi sau de proze scurte scrise mai demult ori
mai recent, sentimentul comun care predomină în scriitura sa este acela al întoarcerii
la trăirile din copilărie, al căutării copilului interior, al purității
sentimentelor și al bucuriei date de lucrurile simple. Totul are o legătură într-un fel sau altul cu
nostalgia și gingășia copilariei sau a anilor tinereții, autoarea plasându-se în
scrierile sale fie în calitate de copil,
fie în calitate de părinte sau bunic al
unui copil, fie prin simpla călătorie prin geamantanul doldora de amintiri ale tinereții.
Scriitoarea Titina Nica
Țene fiind pe deplin conștientă de harul pe care l-a primit de la bunul Dumnezeu,
‚’’povestește’’ viața prin cuvinte simple, dar bine alese, cu un talent narativ
înnăscut pe care îl folosește cu multă dibăcie și mare ușurință atât în proza-i
savuroasă dar și în versuri pline de gingășie
și tandrețe.
Versurile distinsei poete
fac parte din poezia vieții, ce curge
asemeni unui fluviu de la izvor și până la vărsarea
în mare, scriindu-se concomitent cu evenimentele trăite, cu scurgerea timpului și cu schimbarea
anotimpurilor. In versurile domniei sale vom întâlni imagini vizuale descrise
cu precizie, de la ciutura fântânii până la firul ierbii, dar și alte simțuri
precum mirosul florilor, auzul - cântecul
pasărilor și gustul pâinii coapte. Poezia sa, nu se citește doar pentru a-i
asculta melodicitatea, ea se simte, se trăiește, se descoperă, este vie și
autentică, plină de sentimente, de aduceri aminte și de valori morale și creștine impregnate cu
miresme nostalgice.
Familia este pentru
binecunoscuta scriitoare, o comoară de mare preț, unde îi găsim pe toți membrii, împletiți
într-o superbă cunună a iubirii, făcând legătura între trecut prezent și
viitor. Sufletul autoarei este cuprins de dragoste pentru toți membrii familiei, fie că
sunt plecați la ceruri sau se află alături în viața cotidiană, fiecare își are
locul său în cununa iubirii. Dacă în unele poezii autoarea se simte încă copil, se visează cutreierând
plaiurile vâlcene atât de dragi sau își amintește
de părinții iubiți plecați și de vremurile
de altădată, în alte poezii poeta este
partener de joacă, prieten, bunic și educator care veghează asupra copiilor intrând
în jocul lor, în mintea lor, în sufletul lor.
Povestirile scrise de
autoare sunt amintiri din propria copilărie
sau din copilăria nepoților săi,
care, au și o notă hazlie, imitând
limbajul copilăresc, povestind pozne și boacăne care au și o notă educativă subliniind o morală,
o învățătură, un exemplu de urmat.
Analizând cu atenție
vom realiza că perioada copilariei este reprezentată prin puritate, naturalețe, blândețe, gingășie, onestitate, curaj, inocență, curiozitate, inconștiență
naivă și iubire necondiționată, ingrediente pe care autoarea și le-a însușit din
fragedă pruncie și pe care le inserează cu succes în scrierile sale.
Scriitoarea Titina Nica
Țene nu se sfiește să își deschidă sufletul în fața cititorului, arătându-și sensibilitatea, trăirile, vibrațiile sufletești
și exprimând exact ce gândește, ce crede
și chiar recunoscându-și greșelile inerente ale tinereții sau criticând pe
alocuri pe cei care nu-și fac treaba pentru care au fost aleși. Deși abordează în scrierile sale tematici variate și este uneori tristă datorită nedreptăților pe care le observă, totuși își găsește
întotdeauna motivația și optimismul în acest spirit al copilăriei pe care îl cultivă, îl îngrijește ca să rămână
mereu tânăr și îl hrănește cu amintiri
vesele.
Mi-a trebuit ceva timp,
să o studiez cu atenție și să îmi dau
seama că secretul optimismului molipsitor, al vitalității
debordante și al vivacității
prodigioasei scriitoare Titina Nica Țene
care iată, se apropie de pragul octogenar al vieții, stă tocmai în găzduirea tainică a spiritului
copilăriei în propriul suflet, acolo unde nimeni nu îl poate atinge. Bine împământenit
încă de la vârste fragede, acest spirit sănătos al copilăriei fericite, necondiționat
de bunuri materiale, a crescut și s-a dezvoltat odată cu scriitoarea căpătând un
statut de protector.
Scriitoarea Titina Nica
Țene povestește în scrierile sale autobiografice că s-a născut într-o familie numeroasă de 8
copii, fiind al 4-lea copil dar lipsurile nu i-au umbrit copilăria, din contră,
i-au dezvoltat partea cognitivă,
creativitatea, curiozitatea, intuiția, spiritul
de observație, tenacitatea, spiritul
temerar și perseverența. Copil fiind, nu
se juca cu păpuși cumpărate din magazin dar își confecționa păpuși și alte jucării din coceni
de porumb, din frunze, din flori, din ramuri și surcele din natură. Este
fabulos să observăm că toate aceste
lipsuri au dus la o mai atentă descoperire a mediului înconjurător și a naturii. Între copii s-a creat o mai bună
colaborare stabilindu-se și responsabilități,
formându-se spiritul de întrajutorare, de comunitate, bucuria de a dărui și a împarți
cu ceilalți.
Acest spirit puternic al
copilăriei fericite este benefic pentru scriitoare fiind generator de bucurie lăuntrică,
de mulțumire sufletească și apreciere a vieții așa cum este ea, cu bune, cu
rele. Observăm importanța iubirii în familie, aprecierea sănătății, prețuirea
clipei și a vieții, respectul pentru vârstnici, speranța spre mai bine, încrederea
în Dumnezeu.
Lucian Blaga spunea că ‚’’Copilăria este inimă tuturor vârstelor’’
iar spiritul nealterat al copilăriei
joacă un rol de panaceu
universal pe tot parcursul vieții
autoarei fiind un pansament peste necazurile vieții și un leac al rănilor pe care i le-a produs
inevitabil viața și sistemul comunist de
tristă amintire. El este asul din mânecă, atuul câștigător care o scoate pe
scriitoare din orice stare, chiar și atunci când se mai simte uneori la marginea vieții, neacceptând cu adevărat niciodată moartea și refuzând să se gândească la dispariția
copilului ce sălășluiește în interiorul
său.
În proza scrisă
de Titina Nica Țene găsim multe pilde de urmat: modul pozitiv de gândire
în situațiile cele mai grele făcând comparație
cu situații și mai grave decât cea în
care se afla, dezamorsarea situațiilor tensionate prin căutarea calmului și reechilibrului mental, remontarea psihică prin apelarea la sfaturile/
vorbele de duh/de învățătură pe care le-a
primit pe parcursul vieții.
Omul, cât trăiește, de
la naștere și până la moarte este într-o căutare necontenită a fericirii. Unii
oameni nu o găsesc niciodată pentru că nu o caută unde trebuie. Alții o găsesc
dar nu o știu păstra și o pierd fără să își dea seama iar cei mai norocoși o
găsesc în interiorul sufletului lor și o îngrijesc cu sfințenie întreaga viață.
Scriitoarea Titina Nica Țene este unul dintre oamenii fericiți care a știut
să-și găsească fericirea în lucrurile simple și în gesturile mărunte.
Scriitoarea își ia energia
pozitivă din comuniunea pe care o simte cu natura, bucurându-se de o rază de
soare, de o boare de vânt, de un tril de păsărele, de frumusețea unei flori de o gură de aer
curat la marginea pădurii sau de o
plimbare în parc. Bucuria lucrurilor simple
precum și iubirea necondiționată i-au adus echilibrul chiar și atunci când era urmărită și anchetată de securitate.
Chiar dacă spiritul justițiar,
al dreptății, o fierbea uneori și
poeta mai răbufnea nesuportând nedreptățile impuse și răutățile
care i se făceau, totuși capacitatea
de auto-control, de auto-critică și de auto- analiză au ajutat-o să rămână cu picioarele pe pământ chiar și în momentele cele mai grele, făcând
apel la sfaturile primite, la amintirile plăcute, la acel spirit unic al copilăriei fericite pe care îl purta în suflet.
În distinsa scriitoare
Titina Nica Țene întâlnim deopotrivă sufletul copilului bun, respectuos și înțelegător
care își îngrijește părinții până la ultima clipă, soția atentă și mama
iubitoare dar și bunica plină de înțelepciune
și răbdare care se așază la nivelul nepoților
pentru a-i înțelege mai bine, încercând
să transmită mai departe învățăturile pe
care i le-a dat viața.
La prag octogenar, plină
de recunoștință pentru tot ce i-a oferit viața, scriitoarea Titina Nica Țene își urmează cu încredere și optimism
calea condeiului care i-a adus atâtea bucurii și satisfacții, oferind cu
generozitate cititorilor de toate vârstele, crâmpeie magice din acest spirit fericit al copilăriei de care avem atât
de mare nevoie pentru a-l transmite generațiilor
viitoare.
Mulți ani cu sănătate
îndrăgitei scriitoare Titina Nica Țene, păstrându-și mereu
intact acest spirit frumos al copilăriei!
‘’Dacă păstrezi
copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată!’’ – (Tom Stoppard)
Mihaela CD
Membru al
Uniunii Scriitorilor din Canada -TWUC
Membru al Ligii Scriitorilor din Romania- LSR
Președinte al
World Poets Association Canada -WPAC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu