Nu pot...

Nu pot să râd când sufletul îmi plânge,

Nu pot să plâng când fericită sunt,

Nu pot visa la veri când cerul ninge,

Dar pot să-mi număr pașii pe pământ.

Nu pot strivi o floare din grădină,

Nu pot atinge cerul chiar de vreau,

Nu pot lovi un pom la rădăcină,

Dar pot în zori lumina să i-o dau.

Nu pot ascunde când ceva mă doare,

Nu pot purta ranchiună când iubesc,

Nu pot trimite norii peste soare,

Dar pot în poezie să trăiesc.

Nu pot lăsa un nor să mă umbrească,

Nu pot ascunde-n inimă un dor,

Nu pot cuiva să-i cer să mă iubească,

Dar pot iubi în taină până mor.

Nu pot isca izvoarele să curgă,

Nu pot trimite ciuta-n crâng senin,

Nu pot să fac puținul să ajungă,

Dar pot să sparg paharul cu venin.

Nu pot schimba nici omul, nici cuvântul,

Nu pot deschide porți ce s-au închis,

Nu pot cuprinde-n viață tot pământul,

Dar pot să-mi las în suflet geam deschis!

Autor: Aurelia Oancă

26.10.2024