Revoluțiile din Estul Europei din 1989 au fost “cu voie de la poliție”. Toate regimurile erau controlate de către ruși, care astfel nu au avut dificultăți să impună schimbarea. Moscova a ordonat și statele satelit s-au executat. De aceea nu au fost victime. De aceea toți dinozaurii comuniști aflați la putere au murit de moarte bună în patul lor. Ceaușescu a fost singurul care a fost împușcat. Wouciech Jaruzselski, sângerosul dictator militar al Poloniei a murit în 2014 la Varșovia, la vârsta de 90 de ani. Dictatorul bulgar Todor Jivkov, aflat la putere din 1954 și vinovat de mii de crime a murit de pneumonie la Sofia, în 1998. Fostul președinte cehoslovac Gustav Husak a numit cu mâna lui primul guvern necomunist după 40 de ani. Ca răsplată, Husak a fost lăsat să moară de bătrânețe. Est-germanul Erich Honecker a fost singurul nevoit să își părăsească țara, a murit de cancer în Chile, în 1994.
România a fost o excepție pentru că rușii nu se
puteau baza pe nimeni din conducerea de la București. De aceea a fost nevoie de
violență și crime pentru schimbarea regimului.
Explicația care s-a impus ulterior a fost că în
România ar fi fost cel mai represiv regim comunist, deși regimul Ceaușescu era
întrecut de regimurile de la Varșovia și Sofia din punct de vedere al brutalității
și de cel din R.D. Germană din punct de vedere al controlului total asupra
populației.
Cel mai docil regim a fost cel din Ungaria. Pur și
simplu în ianuarie 1989 conducerea de la Budapesta a anunțat că renunță la
rolul conducător al Partidului Comunist, numit Partidul Socialist al
Muncitorilor și că se vor organiza alegeri libere multipartite. Rușii aveau
atunci în Ungaria circa 70.000 de soldați și se pare că și arme nucleare, deși
Moscova și Budapesta nu au recunoscut niciodată acest lucru. Consilierii ruși
de la Ministerul de Interne, care includea și Securitatea au plecat în 1991,
odată cu dezmembrarea URSS. Era exclus ca lideri comuniști unguri să strănute
sau chiar să respire fără voia Moscovei.
În România Ceaușescu nu se lăsa dus și nici rușii nu
aveau oameni în CEPEX, cum se numea conducerea PCR care să îl demită, cum s-a
întâmplat în cazurile lui Jivkov și Honecker.
În România au murit oameni pentru că Ceaușescu
refuza să plece de la putere. El a luat decizia deopotrivă ineptă, dar și
ilegală potrivit legislației de atunci, de a folosi armata pentru a menține
ordinea publică și de a folosi muniția de război ca mijloc de control al
mulțimilor.
Cea mai mare parte a victimelor s-a înregistrat însă
după înlăturarea lui Ceaușescu de la putere și sunt responsabilitatea celor
care au preluat puterea în 22 decembrie 1989.
După 1989 partidele comuniste și-au schimbat
denumirea în partide socialiste și în Polonia, Ungaria sau Bulgaria au reușit
să revină la putere prin alegeri libere.
Singurul partid dispărut peste noapte a fost
Partidul Comunist Român. Iliescu, Brucan, Bârlădeanu și ceilalți puciști din
1989 ajunseseră niște marginali în PCR și nu îl puteau controla, așa au decis
să îl desființeze. Ei reprezentau aripa kominternistă a partidului, înlăturată
pas cu pas de naționaliștii lui Dej și apoi Ceaușescu.
A fost foarte rău ce s-a întâmplat în România în
decembrie 1989. Au fost 5.205 victime, dintre care 1.116 morți și 4.089 de
răniți, majoritatea în floarea vârstei. Durerea familiilor nu a trecut nici
până astăzi, după 35 de ani. Familiile îndoliate nu au avut nici măcar
reparația morală de a vedea că criminalii sunt pedepsiți.
Pe lângă macabrul omor în masă, o altă nenorocire
abătută asupra României a fost prăbușirea statului român peste noapte. Statul
este stat, indiferent dacă este comunist sau capitalist.
Atunci s-au furat miliardele pe care le avea
România. De exemplu guvernul Petre Roman încălcând legislația în vigoare a
transferat un miliard de dolari, echivalentul a circa 10 miliarde dolari în
prezent, de la Banca Națională la Banca Română de Comerț Exterior, de unde
banii au dispărut rapid. Atunci au fost furați banii din conturile
întreprinderilor românești de comerț exterior, operațiune strâns legată de
“sinuciderea” lui Marin Ceaușescu în Ambasada României de la Viena pe 28
decembrie 1989.
Tot atunci puciștii au furat și arhiva UM 0110,
unitatea de luptă anti KGB din cadrul Securității, permițând trădătorilor de
țară să ajungă în fruntea statului. De fapt unitatea avea ca obiect de
activitate “contraspionaj țări socialiste” și nu se lupta doar cu KGB, dar și
cu servicii la fel de ostile, ca cel din Ungaria sau cu est-germanii de la
STASI, dintre care mulți au fost preluați de serviciul vest-german, după cum a
dezvăluit publicația Der Spiegel.
Suferințele României își au originea în evenimentele
din decembrie 1989. Nu știu când se va termina și când ne vom împăca cu noi
înșine.
În Franța procesul a durat peste 150 de ani și
sporadic mai răbufnește. Revoluția franceză de la 1789 a fost la originea
tuturor convulsiilor din secolul XIX, a revoluțiilor din 1830, 1848, a Comunei
din Paris din 1870 sau a scandalului Dreyfuss. Regimul lui Petain din timpul
războiului a fost în aceeași logică. La fel și gravele dezordini din mai 1968.
Dumnezeu să ocrotească România!
Autor:
George Scarlat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu