Și dacă românii vor să scape urgent de tine?

„Eu nu pot să plec din funcția de președinte dacă Constituția îmi spune că trebuie să rămân. Ca eu să plec, trebuie să îmi dau demisia, sigur, este posibil și acest lucru, dar aș face acest lucru doar dacă ar exista un interes public major care altfel nu se poate rezolva. Lucrurile sunt constiuțional clare și constituțional legale.”

(Klaus Iohannis, astăzi la Bruxelles)

Omul acesta nu vrea să vadă adevărul: din moment ce i s-a încheiat mandatul nu e nevoie de demisie pentru a scăpa de el! Știm, suntem convinși că nici măcar dogul german, pur sânge, nu pleacă de bună voie și din bun simț din fața măcelărie, dimpotrivă, adoptă comportamentul maidanezilor.

Demisia (de onoare, nu-i cazul), firească, se dă în timpul derulării mandatului, nicidecum după expirarea lui. Așa că omule ascultă vocea poporului care te-a suportat un deceniu (ne permis de mult), și dă-ți demisia înainte de împlinirea termenului legal.

Știu, nu există în Constituție, nici la art. 82 sau 83 precizarea legată de posibila demisie de bun simț. Știu, termenul nu ți-e familiar, nu e inclus în „programul” unui robot ca să poată să aibă astfel de tresăriri, de seisme puternice la nivelul circuitelor interioare.

Dar du-te de bună de voie, nu aștepta să te trimită alții acasă, că nu se știe dacă vei ajunge în una din cele cinci sau șase case din Sibiu, ori direct în una din pușcăriile țării despre care ai spus că e eșuată, uitând să menționezi, după cum ți-e felul, că România e o epavă și datorită prestației tale lamentabile în fruntea ei.

Ca să nu folosesc alt termen, mult mai aproape de adevăr...

Grigore G. CIASCAI