IUBIREA – AICI ȘI... DINCOLO

 

Iubire, tu, ce-ți împrăștii lumina,
Și-n adâncul inimii mă chemi,
Timpul nu contează,
Doar energia ce ne leagă,
A mea și a ta,
Ca un râu ce curge fără sfârșit.

Totul se contopește în acest moment,
Chiar și ființa noastră,
Forme de viață împletite de soartă,
Codul divin al Creației
Ne îndrumă spre marginea Universului,
Unde ne găsim, ne regăsim
În brațele acelea invizibile ale iubirii.

Suntem aceleași stele
Într-un cer plin de doruri nerostite,
Nemuritori, dar mici în vastitatea lumii,
Unde iubirea vindecă și reconstruieste,
Chiar și celulele rănite ale ființei.

Cu fiecare clipă, ne dorim să rămânem copii,
Să păstrăm acea fărâmă de inocență,
Să visăm iar cu ochii mari,
Să ne întoarcem la primele răsărituri,
Când iubirea nu avea limite,
Când zâmbetele erau comori neprețuite.

Dar lumea se schimbă și noi,
Ochii noștri se adâncesc în noi căutări,
Spiritul nou se naște în noi,
Într-o tăcere dulce,
Ce ne poartă prin întunericul zilei,
Căutând răspunsuri care nu vin
Decât atunci când iubim cu toată ființa.

Privind cerul, simțim cum ne pierdem
În infinitul iubirii,
Unde timpul devine fluid,
Și sufletul devine pur,
Eliberat de griji și de frici,
Un strigăt de iubire ce se înalță.

Lângă tine, lumea nu mai contează,
Aici, în această lumină,
Grădina se deschide, plină de flori,
Oglindă a iubirii ce ne transformă.
Hai, iubire, să pășim în această lumină,
Să fim doi într-un drum fără sfârșit,
Să fim uniți în această călătorie spre ceruri.

Lacrimi de bucurie mă copleșesc,
Căci iubirea ta este tot ce am căutat,
E un drum pe care îl facem împreună,
Și știu că fiecare pas e un pas spre tine,
Spre Dumnezeul iubirii,
Care ne leagă pe veci în acest dans al fericirii.

OLIMPIA MUREȘAN, Ulmeni, 13.02.2025