Răpirea Basarabiei

                             de Gheorghe Pârja

În 28 iunie s-au împlinit 85 de ani de la răpirea Basarabiei. Foarte puțini și-au adus aminte de acel moment tragic din istoria noastră. Mai ales că vremurile pe care le trăim sunt mișcătoare, cu amenințări și aluzii războinice, cu războaie care vor să stabilească noi granițe. Cei tari și mari au pretenții teritoriale, vor să rescrie istoria. Nu țin seama de moarte și ruine. Nici politicienii cu pretenții patriotice nu au suflat o vorbă. Ca jurnalist pasionat de istorie, vă spun, pe scurt, episodul tragic de acum 85 de ani. Totul a început cu expansiunea Germaniei asupra unor teritorii care nu-i aparțineau, sub privirile îngăduitoare ale Franței și Marii Britanii, state în care Europa și-a pus nădejdea.

Așa, în 1938, 12 martie, are loc anexarea Austriei. Apoi regiunea Sudetă. Având mână liberă, Hitler declanșează cea de-a doua conflagrație mondială, atacând Polonia. Apoi cad, pe rând, Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia și Franța, plănuind atacul împotriva Uniunii Sovietice. La 23 august 1939, are loc la Moscova înțelegerea dintre Uniunea Sovietică și Germania, un act de trădare a intereselor unor țări libere și independente. Pactul a fost semnat sub ochii lui Stalin. Acel document avea și o anexă secretă, prin care Uniunea Sovietică avea mână liberă pentru anexarea Basarabiei. Pentru România a fost un act criminal.

În 3 iunie 1940, guvernul de la Moscova a dat un ultimatum României de a ceda Basarabia și Nordul Bucovinei. Istoricii au reținut acel moment de răscruce. Ambasadorul român de la Moscova, Gheorghe Davidescu, a fost chemat în cabinetul ministrului de externe, Molotov, unde s-a consumat un sinistru act diplomatic. Era ora 22, când ambasadorului i s-a citit documentul răpirii Basarabiei și Bucovinei de Nord. Într-un text, care falsifica istoria, se dădea României lovitura de grație. Scria în acel act: „Guvernul URSS propune guvernului regal al României să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia și să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele, potrivit cu harta alăturată. Guvernul sovietic își exprimă speranța că guvernul român va primi propunerile de față ale URSS și aceasta va da posibilitatea de a rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre URSS și România. Guvernul sovietic așteaptă răspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27 iunie.”

Ambasadorul român a mai avut puterea să spună că istoria va judeca acest act. Chiar în momentul acelei întrevederi, Armata Roșie primise ordinul de invazie a Basarabiei și a nordului Bucovinei. La București, în Consiliul de Coroană, s-au purtat aprinse discuții. Deciziile au fost de a nu riposta unui inamic atât de puternic militar. Nicolae Iorga, dimpotrivă, dorea să opunem rezistență. Premierul Tătărăscu declara în Parlament că „ne aflăm într-unul din cele mai grele momente ale istoriei noastre.” Ocuparea Basarabiei a durat doar 10 ore. Unități ale Armatei Române au fost dezarmate și ofițerii degradați în fața trupei, civilii nu aveau voie să treacă frontiera. Puțini au reușit să treacă Prutul în România. Au fost arestate sute de persoane, mai ales intelectuali, peste 5000 de familii au fost deportate în Siberii de gheață.

Drama României cu pierderea nordului Bucovinei și a Ținutului Herța în acel an 1940, ziua 28, avea să se repete într-un mod și mai dureros. În 30 august, în urma Diktatului de la Viena, am pierdut Transilvania de Nord, în favoarea Ungariei, am pierdut Cadrilaterul, în favoarea Bulgariei, ca urmare a Tratatului de la Craiova. Acesta a fost întunecatul an 1940.  S-au împlinit 85 de ani de la începerea destrămării României Mari. Puține semne ale memoriei. Nici la București, nici la Chișinău, nu s-au făcut referiri la acea agresiune. La răpirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord.

Cine uită istoria riscă să o repete. De aceea mi se pare o greșeală reducerea studierii istoriei în școli. Eu mi-am făcut datoria să vă aduc aminte de acel tragic an pentru România.

x x x

Recent, a avut loc la Chișinău Summitul Uniunea Europeană – Republica Moldova, unde doamna Ursula a spus că Moldova are un loc în familia europeană. Între timp, rușii se foiau în Transnistria. Nici istoria recentă nu are astâmpăr.