Bărbați politici. Femei de Fier. Până și la noi

După cum bine știți, Politica e o meserie veche, la fel ca sora ei de trotuar. Evident, la fel ca-n orice meserie, există virtuoși, vârfuri. Indiferent în care meserie, apar și excepțiile ce confirmă regula. De la instalatorul ce nu-și bate joc de meserie, la procurorul ce face dreptate, la medicul ce salvează vieți, la polițistul ce poate salva vieți. Până și la amărâtul de jurnalist ce refuză să compromită o meserie ce poate schimba fața unei societăți. Culmea, până chiar la politicianul ce poate face diferența. Avem exemple în istorie, avem exemple contemporane, avem chiar exemple în România, gen Alexandru Ioan Cuza sau Mihail Kogălniceanu sau Nicolae Titulescu, ori Nicolae Iorga. Avem și exemple contemporane la noi? Nțțț… „afară” avem. Urmă­riți-l de exemplu pe senatorul american Bernie Sanders, ce luptă fățiș împotriva influenței miliardarilor în politică, împotriva AI și a supercorporațiilor. Pe economistul Steve Reich. Sau pe Robert Kiyosaki.

Pornind umili de la JF Kennedy ce a spus „Nu te întreba ce poate face țara pentru tine, ci ce poți face tu pentru țară”… trecând prin Mao Zedong ce a zis că „Puterea politică crește prin țeava unei puști”, la Nelson Mandela care zicea că „A fi liber nu înseamnă numai să tai lanțurile cuiva ci și să trăiești într-un fel care să respecte libertățile celorlalți”, e cale lungă. Și ne duce în ziua de azi, la mostre de curaj politic și de consecvență. Uite-l pe polonezul Donald Tusk, al cărui popor ar avea multe de împărțit, istoric, cu cel ucrainean…”Nu trebuie să iubești Ucraina. Dar trebuie să înțelegi că este în interesul tău ca Ucraina să nu piardă războiul”. Sau uite-l pe Valer Zalujni, fost comandant al armatei ucrainene în cele mai grele momente: „Nu credeți în basme, Ucraina nu va deveni niciodată membră NATO”. Dar s-o ascultăm pe Claudia Meloni:”Pacea nu trebuie să însemne niciodată capitularea în fața cererilor lui Putin”. Sau așa: „Exploatăm Holocaustul și antisemitismul pentru a proteja Israelul de critici. E un truc pe care noi îl folosim”, spunea politicianul israelian Shulamit Aloni. Sigur că pentru toți cei de mai sus apare câte o perlă gen congresmenul Lauren Boebert ce spunea recent că dosarele OZN scoase la lumină de Guvern arată entități demonice cunoscute ca fiind Nefilim din Vechiul Testament. Sigur că putem cita orice aberație a unui Donald Trump sau Robert Kennedy Jr. Dar nu aici batem șaua. Ci spre faptul că există acolo sus oameni care nu se prefac, înțeleg exact Lumea așa cum e, cum se vede și de-aici de jos. Într-un final, poate fi vorba doar de curajul de a vedea și de a recunoaște că vezi lumea ca de-aici, de la nivelul solului, nu numai de la nivelul clasei tale sociale. Și o spui fără teama de a-ți supăra colegii de breaslă sau de partid. Nu știm cine a zis „Du politicienii la salariul minim și vezi apoi cât de repede se vor schimba lucrurile”, dar a surprins esența. Poate că de aici începe totul, de la privilegii.

Să nu uităm de plaiurile noastre natale. Și de unghiurile din care se vede societatea privită de acolo, de sus. Referitor la rata mare a șomajului din Dolj, Olguța Vasilescu spune „E o garanție pentru investitori că aici vor găsi oameni pe care să îi angajeze”. Ciudată optica/matematica… Uite alternativa, ratată odinioară, de România… Imaginați-vă cum ar fi arătat România, dacă marele reformator Alexandru Ioan Cuza era lăsat să domnească. „În scurta domnie de la 5 ianuarie 1859 – 5 februarie 1862, inițiază importante reforme interne: secularizarea averilor mănăstirești (1863), reforma agrară (1864), reforma învățământului (1864), reforma justiției (1864). Cuza supune aprobării poporului o nouă constituție și o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, și decretează legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil și Codul penal de inspirație franceză, legea pentru obligativitatea învățământului primar și au fost înființate primele universități din țară. A fost organizată și armata națională.”, conform Wikipedia. Mai amintim: prima linie de cale ferată din România, spitalul „Noul Pantelimon”, serviciul poștal modern, primul Serviciu de informații românesc. Complotiștii au reușit să-și realizeze planurile atrăgând de partea lor o fracțiune a armatei și l-au constrâns pe domnitor să abdice în noaptea de 22–23 februarie 1866. Două zile mai târziu, Cuza – împreună cu soția, amanta și cei doi fii – a părăsit Bucureștiul spre Brașov. Restul vieții sale și-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena și Wiesbaden. O șansă ratată a României…

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului