După cum bine știți, Politica e o meserie veche, la fel ca sora ei de trotuar. Evident, la fel ca-n orice meserie, există virtuoși, vârfuri. Indiferent în care meserie, apar și excepțiile ce confirmă regula. De la instalatorul ce nu-și bate joc de meserie, la procurorul ce face dreptate, la medicul ce salvează vieți, la polițistul ce poate salva vieți. Până și la amărâtul de jurnalist ce refuză să compromită o meserie ce poate schimba fața unei societăți. Culmea, până chiar la politicianul ce poate face diferența. Avem exemple în istorie, avem exemple contemporane, avem chiar exemple în România, gen Alexandru Ioan Cuza sau Mihail Kogălniceanu sau Nicolae Titulescu, ori Nicolae Iorga. Avem și exemple contemporane la noi? Nțțț… „afară” avem. Urmăriți-l de exemplu pe senatorul american Bernie Sanders, ce luptă fățiș împotriva influenței miliardarilor în politică, împotriva AI și a supercorporațiilor. Pe economistul Steve Reich. Sau pe Robert Kiyosaki.
Pornind umili de la JF Kennedy ce a spus „Nu te
întreba ce poate face țara pentru tine, ci ce poți face tu pentru țară”…
trecând prin Mao Zedong ce a zis că „Puterea politică crește prin țeava unei
puști”, la Nelson Mandela care zicea că „A fi liber nu înseamnă numai să tai
lanțurile cuiva ci și să trăiești într-un fel care să respecte libertățile
celorlalți”, e cale lungă. Și ne duce în ziua de azi, la mostre de curaj
politic și de consecvență. Uite-l pe polonezul Donald Tusk, al cărui popor ar
avea multe de împărțit, istoric, cu cel ucrainean…”Nu trebuie să iubești
Ucraina. Dar trebuie să înțelegi că este în interesul tău ca Ucraina să nu
piardă războiul”. Sau uite-l pe Valer Zalujni, fost comandant al armatei
ucrainene în cele mai grele momente: „Nu credeți în basme, Ucraina nu va deveni
niciodată membră NATO”. Dar s-o ascultăm pe Claudia Meloni:”Pacea nu trebuie să
însemne niciodată capitularea în fața cererilor lui Putin”. Sau așa: „Exploatăm
Holocaustul și antisemitismul pentru a proteja Israelul de critici. E un truc
pe care noi îl folosim”, spunea politicianul israelian Shulamit Aloni. Sigur că
pentru toți cei de mai sus apare câte o perlă gen congresmenul Lauren Boebert
ce spunea recent că dosarele OZN scoase la lumină de Guvern arată entități
demonice cunoscute ca fiind Nefilim din Vechiul Testament. Sigur că putem cita
orice aberație a unui Donald Trump sau Robert Kennedy Jr. Dar nu aici batem
șaua. Ci spre faptul că există acolo sus oameni care nu se prefac, înțeleg
exact Lumea așa cum e, cum se vede și de-aici de jos. Într-un final, poate fi
vorba doar de curajul de a vedea și de a recunoaște că vezi lumea ca de-aici,
de la nivelul solului, nu numai de la nivelul clasei tale sociale. Și o spui
fără teama de a-ți supăra colegii de breaslă sau de partid. Nu știm cine a zis
„Du politicienii la salariul minim și vezi apoi cât de repede se vor schimba
lucrurile”, dar a surprins esența. Poate că de aici începe totul, de la
privilegii.
Să nu uităm de plaiurile noastre natale. Și de
unghiurile din care se vede societatea privită de acolo, de sus. Referitor la
rata mare a șomajului din Dolj, Olguța Vasilescu spune „E o garanție pentru
investitori că aici vor găsi oameni pe care să îi angajeze”. Ciudată
optica/matematica… Uite alternativa, ratată odinioară, de România… Imaginați-vă
cum ar fi arătat România, dacă marele reformator Alexandru Ioan Cuza era lăsat
să domnească. „În scurta domnie de la 5 ianuarie 1859 – 5 februarie 1862,
inițiază importante reforme interne: secularizarea averilor mănăstirești
(1863), reforma agrară (1864), reforma învățământului (1864), reforma justiției
(1864). Cuza supune aprobării poporului o nouă constituție și o nouă lege
electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, și decretează
legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost
conceput codul civil și Codul penal de inspirație franceză, legea pentru
obligativitatea învățământului primar și au fost înființate primele
universități din țară. A fost organizată și armata națională.”, conform
Wikipedia. Mai amintim: prima linie de cale ferată din România, spitalul „Noul
Pantelimon”, serviciul poștal modern, primul Serviciu de informații românesc.
Complotiștii au reușit să-și realizeze planurile atrăgând de partea lor o
fracțiune a armatei și l-au constrâns pe domnitor să abdice în noaptea de 22–23
februarie 1866. Două zile mai târziu, Cuza – împreună cu soția, amanta și cei
doi fii – a părăsit Bucureștiul spre Brașov. Restul vieții sale și-a petrecut-o
în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena și Wiesbaden. O șansă
ratată a României…
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu