Presa ne înştiinţează
că anul acesta în PSD bat clopote ce vestesc nunta anului. Olguţa Vasilescu,
,,fostă la muncă şi protecţie socială”, şi Claudiu Manda, preşedintele Comisiei
de control al SRI, s-au hotărât să-şi unească destinele. Foarte bine, orice
căsătorie înseamnă o nouă familie, o nouă celulă pusă la baza societăţii. Aşa
spune Constituţia.
Din presă am aflat că din motive numai de ei ştiute, fiecare
a mai fost în faţa altarului şi la ora actuală, în registrul stării civile,
figurează ca divorţaţi. Unii cititori ar putea crede că nu e cazul să pun în
discuţie un eveniment important din viaţa privată a doi demnitari, suficient de
cunoscuţi în rândul opiniei publice. Ca orice om obişnuit, la nevoie, şi ei au
dreptul să-şi refacă viaţa personală. Precum căsătoria, şi divorţul este o
procedură legală, făcută cu acte în regulă. Din diverse motive, când în familie
relaţiile devin tensionate şi căile de comunicare s-au epuizat, cei doi soţi,
de comun acord, ajung la concluzia că unica soluţie rămâne divorţul. Dragoste
cu sila nu se face, altfel degenerează în viol. De acord, numai că în ecuaţia
căsătorie-divorţ trebuie făcută o precizare. Statutul civil al demnitarului,
spre deosebire de al oamenilor obişnuiţi, necesită un alt gen de abordare. În
comunitatea din care fac parte, oamenii de rând se reprezintă doar pe ei, au
dreptul să vorbească, să hotărască numai în nume propriu, sau în numele
familiei. Deciziile luate le aparţin în exclusivitate şi viaţa lor privată,
pentru cei din jur, nu prezintă interes. Cei hotărâţi să pună capăt mariajului
eventual ar putea să aibă o problemă de conştiinţă, ce ţine de morala
religioasă. În lumea creştină, divorţul este considerat păcat, deoarece se
încalcă un jurământ făcut în faţa Divinităţii. În rest, nimănui nu sunt
obligaţi să dea socoteală.
În replică, demnitarilor, care derapează de la regulile
convieţuirii în doi, trebuie să le reamintim că funcţiile deţinute se datorează
votului dat de cetăţeni, cu ocazia alegerilor, atâţia câţi au crezut de
cuviinţă să meargă la vot. Prin votul lor, de încredere, cetăţenii le-au oferit
mandat să-i reprezinte, să vorbească, să decidă în numele lor, al comunităţii,
şi societăţii, din care cu toţi facem parte. În contextul respectiv, unele
aspecte din viaţa privată a demnitarilor nu trebuie trecute cu vederea. Nu
întotdeauna ce este legal poate fi şi moral. Câtă vreme poporul, aşa cum e, cu
bune şi rele, i-a propulsat în scaunele puterii, are dreptul să le ceară să dea
dovadă de mai multă demnitate, seriozitate, responsabilitate şi moralitate. Dar
mai ales să aibă în vedere problemele societăţii şi ale ţării, nu pe cele personale.
Viaţa privată, exagerat de tumultuoasă şi plină de evenimente a demnitarilor,
poate produce dereglări comportamentale, care dăunează grav societăţii. Pentru
orice cuplu, unul din testele de rezistenţă rămâne familia. Am mai spus şi
repet. După părerea mea, politicianul care nu reuşeşte să ducă până la capăt
,,crucea” familiei nu oferă garanţie că va lua decizii corecte şi eficiente,
după cum i-ar dicta funcţia deţinută. Deciziile pot fi luate numai de oamenii
cu mintea clară şi limpede, nu cu gândul în altă parte. În toate partidele ,,
plouă” cu politicieni care au picat testul de rezistenţă, impus de regulile
convieţuirii în doi. Indiferent de categoria socială din care fac parte cei doi
soţi, divorţul nimănui nu face cinste. În lumea politicienilor are loc pe
fondul unui nivel de trai ridicat, al bunăstării, nu al sărăciei, lipsurilor şi
necazurilor. Despre acest gen de oameni, în popor, circulă o zicală: „Uneori de
prea mult bine, pe unii crapă pielea şi devin buieci, zburdalnici”. Demnitari care
se joacă cu divorţul şi căsătoria se întîlnesc inclusiv la vîrful puterii
legislative, numită Parlament. Datorită mediatizării, numele şi isprăvile lor
sunt cunoscute şi nu e cazul să fie reactualizate şi detaliate. Anul trecut,
„craii” noştri, cînd au dat curs Referendumului, pentru redefinirea noţiunii de
familie, au fost făţarnici. Prin familia tradiţională unul a înţeles să
acumuleze, în viaţa privată cinci neveste, iar celălalt să aibă o iubită, cu
mult mai tînără decît propriul băiat. Dacă celor doi le stă gîndul să candideze
la preşedinţia ţării, de votul meu nu vor avea parte. În fruntea instituţiilor
statului îmi doresc personaje care să aibă un statut moral şi integru, fără
probleme în familie. La capitolul viaţă privată, dacă politicienii vor să-i
urmeze pe Trump şi Putin s-ar putea să aibă surprize neplăcute. Să nu uite că
românii (cu mici excepţii) nu trăiesc în SUA nici în Rusia. Nu este exclus ca
atunci cînd vor pune ştampila pe buletinul de vot să-şi aducă aminte şi de
unele derapaje din viaţa privată a celor care aspiră la fotoliul puterii.
Noului cuplu de însurăţei, de vârsta a doua, le rămân dator, deoarece mi-au
oferit prilejul să exprim un punct de vedere, într-o problemă delicată şi
foarte controversată. Mie, nu-mi rămâne decât să le urez fericire şi o nouă
casă de piatră mai trainică, şi mai solidă. Măcar atât, că oricum cu legea
salarizării unice şi a pensiilor, Olguţa a dat-o rău de tot în bară.
Prof. Vasile ILUŢ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu