"Aștept pensia mea. E vremea. Muncesc de peste patruzeci de ani.
Amurgul e violet. Aștept pensia. Merit.
Acum patruzeci de ani și ceva, puțin ceva, am căzut la examenul de la facultate. Facultatea de teatru: IATC. Eram 500 de fete pe 4 locuri.
N-am intrat.
Aveam 18 ani.
Aveam 18 ani.
Am dansat și-am cântat, și-am învățat din mers. Și-am plâns un pic.
Acum aștept pensia. Merit.
După aia, am intrat la Facultatea de Teatru.
Tot 4 locuri erau, iar noi - 500. Da' eu am intrat prima (și dacă intram a treia... avea ceva? Sau ultima să fi intrat, ce, ar fi fost rău?)
Aveam de-acum 19 ani și eram prima.
Dar nu mi-au lăsat cuvântul de bun intrat, la deschidere. Ce dacă?!? N-ai mai uitat prostia asta?!?
Asta e țara mea. Tu pleacă la tine în țară.
Nu, această problemă nu există, mi-au spus la BOB. Și-au rupt memoriul pe care îl depusesem la Ministerul Educației.
Ce mai contează. Acum aștept pensia. Merit.
Am făcut stagiul în provincie. Așa era legea. Nu mi-a fost ușor. Nu pot zice că mi-a plăcut.
Câte trei săptămâni de „turnee” și deplasări prin toate satele și cătunele din țară, la țară. Sau împrejurimi. Case de cultură sătești. Sau grajduri. Era frig și zloată și noroi și apa prindea pojghiță de gheață în pahar.
Dar oamenii ne iubeau, cred. Copii mai ales: gălăgioși și curajoși, ne luau în stăpânire fără complexe sau preliminarii: eram ai lor, le aparțineam, eram proprietatea lor. Își însușeau poveștile, costumele, măștile noastre, fără multe mofturi.
Mulți ani, ani mulți…
Acum aștept pensia. Merit.
Și la filmare am fost, că am așteptat. Ce-am mai așteptat. Am fost la probe, am fost la multe probe. Și am luat.
Dar mi-au zis să-mi schimb numele. Numele de familie, că-i greu de scris și pronunțat.
Acum aștept pensia. Pensia vine pe numele meu adevărat. Merit.
P.S. Așa cum mi-am meritat salariul. Și-l merit. De 40 de ani. Cu carte de muncă. Cu contract. Prin/ cu concursuri, examene, evaluări. Teste.
Vă mulțumesc tuturor ! "
MAIA MORGENSTERNM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu