Mihai Olos a trecut în Nemurire!

Tristeţile mă ţin ocupat de câteva zile! După moartea avocatului Nicu Bota care a luptat pentru o cauză de principiu în Baroul Maramureş, a trecut la cele veşnice şi doctorul Vasile Paşca iar duminică, 22 februarie sunt sunat de scriitorii Nicu Scheianu şi Ştefan Jurcă să-mi spună că maestrul Mihai Olos nu mai este! Am izbucnit în lacrimi! Mihai era un om special prin tot ceea ce făcea! Îmi amintesc că odată, în tinereţile mele, când am întârziat un pic mai mult la Academia OJT şi am pierdut autobuzul de ora 22,oo sculptorul Mihai Olos a plătit un taximetrist ( în mărci ) ca să mă duc acasă, deoarece mi-a spus el:  „Îmi sunt dragi lucăcenii, fratele tău Ioan, şi voi lucăcenii sunteţi de-ai mei că semănaţi cu cei din Ardihat. Sunteţi frumoşi la suflet”. Ce tristeţe trebuie să fie în inima celor din „Ardihat”! Numai avocaţii Traian Velea, Radu Ştef, colonelul Marin Bancoş, colonelul Mihai Cozma din Rodina şi ex-preşedintele CJ MM Alexandru Cosma trebuie s-o ştie mai bine decât mine!

Mă felicit că la un număr tipărit din „Izvoare Codrene” am făcut un medalion Mihai Olos şi prietena Marinela Căluşeru, care a plecat să-l viziteze în Germania, mi-a cerut două exemplare din revistă ca să i le ducă! Aveam emoţii în sensul dacă o să-i placă ce am scris despre Domnia Sa, apoi am aflat că a apreciat gestul meu şi a zis că: „nici eu nu mă puteam lăuda mai bine”...

Deşi ultima dată era într-un scaun cu rotile şi se mişca greu, mintea şi sufletul lui era liber şi zburda peste Târgul de ţară de la Ariniş până în Rezervaţia Bavna ( unde l-a dus într-o minivacanţă pictorul Iosif Hamza prin anii 70 când profesa la Şcoala Lucăceşti ), din Ţara Maramureşului unde avea prieteni buni, cum ar fi poetul Gheorghe Pârja de la Deseşti şi ex-prefectul Gheorghe Mihai Bîrlea sau fraţii Ion şi Ştefan Petreuş, până în Ţara Lăpuşului unde filozofa cu regretaţii Grigore Vasile Latiş, Ioan Filip sau poetul Augustin Griguţa Botiş. Mihai Olos rămâne pentru mine un Horea în adevăratul sens al cuvântului când vorbim de românism, prin tot ceea ce înseamnă această Românie a noastră: istorie, literatură, folclor, sculptură, pictură.

Dumnezeu să-ţi dea liniştea de care n-ai avut parte în aproape cei 75 de ani pe care trebuia

să-i sărbătoreşti joi, 26 februarie! Că aşa erai tu, MIHAI OLOS încă în viaţă! NEMURITOR!

                                                                                     Gelu DRAGOŞ