Tristeţile mă ţin ocupat de câteva zile! După moartea
avocatului Nicu Bota care a luptat pentru o cauză de principiu în Baroul
Maramureş, a trecut la cele veşnice şi doctorul Vasile Paşca iar duminică, 22
februarie sunt sunat de scriitorii Nicu Scheianu şi Ştefan Jurcă să-mi spună că
maestrul Mihai Olos nu mai este! Am izbucnit în lacrimi! Mihai era un om
special prin tot ceea ce făcea! Îmi amintesc că odată, în tinereţile mele, când
am întârziat un pic mai mult la Academia OJT şi am pierdut autobuzul de ora
22,oo sculptorul Mihai Olos a plătit un taximetrist ( în mărci ) ca să mă duc
acasă, deoarece mi-a spus el: „Îmi sunt
dragi lucăcenii, fratele tău Ioan, şi voi lucăcenii sunteţi de-ai mei că
semănaţi cu cei din Ardihat. Sunteţi frumoşi la suflet”. Ce tristeţe trebuie să
fie în inima celor din „Ardihat”! Numai avocaţii Traian Velea, Radu Ştef,
colonelul Marin Bancoş, colonelul Mihai Cozma din Rodina şi ex-preşedintele CJ MM
Alexandru Cosma trebuie s-o ştie mai bine decât mine!
Mă felicit că la un număr tipărit din „Izvoare Codrene” am
făcut un medalion Mihai Olos şi prietena Marinela Căluşeru, care a plecat să-l
viziteze în Germania, mi-a cerut două exemplare din revistă ca să i le ducă!
Aveam emoţii în sensul dacă o să-i placă ce am scris despre Domnia Sa, apoi am
aflat că a apreciat gestul meu şi a zis că: „nici eu nu mă puteam lăuda mai
bine”...
Deşi ultima dată era într-un scaun cu rotile şi se mişca
greu, mintea şi sufletul lui era liber şi zburda peste Târgul de ţară de la
Ariniş până în Rezervaţia Bavna ( unde l-a dus într-o minivacanţă pictorul
Iosif Hamza prin anii 70 când profesa la Şcoala Lucăceşti ), din Ţara
Maramureşului unde avea prieteni buni, cum ar fi poetul Gheorghe Pârja de la
Deseşti şi ex-prefectul Gheorghe Mihai Bîrlea sau fraţii Ion şi Ştefan Petreuş,
până în Ţara Lăpuşului unde filozofa cu regretaţii Grigore Vasile Latiş, Ioan
Filip sau poetul Augustin Griguţa Botiş. Mihai Olos rămâne pentru mine un Horea în adevăratul sens al
cuvântului când vorbim de românism, prin tot ceea ce înseamnă această Românie a
noastră: istorie, literatură, folclor, sculptură, pictură.
Dumnezeu să-ţi dea liniştea de care n-ai avut parte în
aproape cei 75 de ani pe care trebuia
să-i sărbătoreşti joi,
26 februarie! Că aşa erai tu, MIHAI OLOS încă în viaţă! NEMURITOR!
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu