Clonțuri...

Îmi umblă toamna prin grădină, 

iar vântul despletește norii.

Se vaită cântul de sulfină

și plânge apa-n Balta morii.

 

Trei sfinți rătăciți prin oraș,

tot caută un colț de pâine,

eu umblu-nviață pe-un făraș,

să dau un ieri pentru un mâine.

 

Șoptesc ferestre pe la colțuri,

că astăzi nu am ținut post

și multe m-ar prta în clonțuri,

da-și spun în barbă: N-are rost!

Puiu RĂDUCAN